Regina Noptii- Complet

18. Deznodamandul

18. Deznodamantul

Parca totul zbura pe langa ei. Se gandeau amandoi cum au ajuns din nou in situatia aceea, amandoi pe o moticicleta, gonind haotic pe o strada pustie din afara orasului, urmariti de o masina blindata!

Nicoleta se ruga in gand, strangand mai tare de bluza sotului ei. Cezar incerca sa mareasca viteza, desi mergeau deja cu peste 200 km/h si nu se putea gandea in alta parte decat la situatia lor.

"-Cand se va termina?"

Intrebarea aceasta era pe buzele tuturor, dar nimeni nu indraznea sa o puna.

In fata lor se vedeau in departare pe cer, norii adunandu-se a ploaie. Asta le mai trebuia.

Nicoleta inghiti in sec si inchise ochii.

"-E doar un cosmar!"

Patul tresarii in momentul in care Nicoleta deschise ochii speriata, iar Cezar o lua in brate, consoland-o.

-A fost doar un cosmar, iubito! Suntem bine acum, totul e in regula!

Nicoleta se trase mai aproape de pieptul lui si sopti, in timp ce mainile incepusera sa ii incalzeasca trupul sotului ei:

-Iubeste-ma! Fa-ma sa uit!

Lui Cezar nu ii trebuia mai mult; isi iubi sotia toata noaptea!

***

-L-am dus si pe Antony la gradi! Cezar exclama incantat. Acum hai sa ne vedem de ale noastre.

-Jhon ne asteapta nerabdator! spuse Nicoleta citind mesajele de pe telefon. Nu se poate abtine sa nu ii tortureze pe oaspetii nostrii, ranji ea.

-Sunt sigur! rase satenul. Jhon mereu a fost nerabdator.

Potrivi oglinda retrovizoare mai bine si roti de volan pentru a lua curba. Modul lui de a conduce era unul linistit in acel moment, muzica iesind foarte usor din boxele performante, inundand masina. Atmosfera era una linistita, iar cei doi parca se absorbeau unul pe altul.

Au ajuns la destinatie, iar Cezar a parcat, dandu-se jos din masina pentru a-i deschide portiera sotiei sale. A coborat si ea si amandoi s-au indreptat spre sediu.

Jhon ii intampina pe cei doi cu un ranjet sadic, stergandu-si mainile cu o carpa.

-Ati intarziat! Dar nu conteaza, distractia e in toi, le spuse el si rase, apoi ii conduse la subsol, unde erau crucificati pe peretele opus usii domnul si doamna Hensen, insangerati si plini de rani.

In fata lor erau doua scaune si o masa, asezate ca la interogatoriu.

Cezar si Nicoleta s-au asezat la masa si au privit "victimele" cu o bucurie ascunsa.

-Poti pleca Jhon. Ne ocupam noi de aici, zambi Cezar rautacios.

Jhon facu intocmai ii poruncise seful lui si inchise usa in urma lui ultima imagine pe care o vazu fiind Nicoleta luand un cutit de pe masa si intorcandu-se cu spatele la el. Usa se inchise cu un "tic" zgomotos si se dezlantui iadul pentru cei doi soti batrani. Cezar si Nicoleta ii chinuisera in moduri de neimaginat, ciopartindu-i si lasandu-i sa moara in durere si sange, fara insa a le pune vreo intrebare.