Regina Noptii- Complet

4. Dor de tine

Aici am un WARNING de pus. Am uitat sa pun la descrierea povesti, dar na... e vorba de Cezar si Nicoleta, asa ca e subinteles. Sper sa va placa acest capitol :*

4. Dor de tine

-Impinge, Nicoleta!

Vocea medicului rasuna in toata sala, iar roscata, in chinuri, incerca sa se supuna. Totusi, ii era din ce in ce mai greu deoarece nu mai simtea acea putere pe care o avusesera. Se simtea batrana, trista si fara pic de viata.... Incerca sa faca ceva care sa o readuca in forte, dar cu fiecare rasuflare slabea si mai mult, le pierdea si se pierdea pe ea.

O durere ii sfasie pantecele si parca se trezi la viata, dar o altfel de viata. Deschise ochii si se vazu pe ea, incercand sa nasca singura un copil. Bineinteles, camera era plina de oameni straini, dar nu era acolo cin trebuia. Nascuse singura si cu mari chinuri, aproape sa-si piarda viata. Se privi din nou si lacrimile ii inundara ochii. Isi aducea aminte durerea pe care o suferise, cu drag pentru ca meritase tot efortul, toata sudoarea, toata durerea din lume pentru un zambet al fiului ei.

-E baiat! striga doctorul ridicand un ghem ce tipa in brate.

Stia a cea clipa. Clipa cand nascuse, cand isi intampinase fiul mai mult moarta decat vie, dar cea mai fericita clipa din viata ei.

Cu toate ca doctorul era fericit pentru realizare, roscata nu putea sa isi ia ochii de la ea din trecut. Parea totul atat de sobru... ea intinsa pe o masa de spital, plina de sange si aratand moarta, dupa o nastere chinuitoare in care travaliul durase doua zile. Nu se plansese niciodata nimanui deoarece asta facea parte din ce trebuia sa indure pentru ca il parasise pe Cezar si astfel ii taiase dreptul de tata.

Cadrul se schimba si ea se intoarse in loc, vazandu-se intr-o alta ipostaza. Ea impreuna ca Sierra se jucau cu micul Antony, baietelul ei care se chinuia sa mearga in picioare. Cele doua radeau extrem de fericite pe tema unui subiect oarecare cand baiatul le privii cu ochii lui mari si albastrii mosteniti de la tatal sau si deschise gurita aproape tipand:

-MAMA!

Nicoleta zambi cu drag la vederea amintirii si isi trase nasul. Fusese un moment minunat cand isi auzise comoara strigand-o.

-Sti ca daca primul copil spune “mama” vei avea o fetita, nu? rase Sierra. Iar daca spune “tata”, inca un baietel, ii facu ea cu ochiul. Asta inseamna ca il mai pui pe Cezar la munca, domnisoara roscata.

Totul se dizolva sub privirea ei si aparu alt cadru, de data sta mult mai din trecut.

-Opreste-te! se auzi un tipat de barbat.

La un metru de tir, Felina smucii coarnele motocicletei in dreapta si nu mai simti ciment sau roti, apoi nici motocicleta. Tot ce vedea erau valurile ce se spargeau nervoase, asteptand sa-i ia duhul. Privea cu groaza cum se apropia cu repeziciune de apa si inchise ochii.

Jokerul oprii si aruncandu-se de pe motor, se duse pe marginea autostrazii. Tirul isi continua drumul. Felina era suspendata in aer, indreptandu-se cu repeziciune spre alta poarta a mortii. Era infiorat. Apoi o vazu! Motocicleta exploda si trupul ei fu inghitit de ape.

Jokerul ramase inmarmurit.

Felinei i se oprii respiratia!

Patul tresarii, speriindu-l.

Cezar se rezema in coate si o privi pe roscata speriata. Tragea de cearsaf pentru a se acoperii si il privea cu ochii mari, verzi pe de o parte cu groaza, iar pe de alta cu pasiune libera. Ii putea vedea pielea arzand dupa el, ochii, buzele, iar el avea o placere nestapanita de a stinge acel foc prin orice mijloace.

S-a intins spre ea, dar ea lua cearsaful tot si se dadu jos din pat, fugind din camera cat de repede putu. Cezar ramase cu mana intinsa, dar isi reveni repede si pleca dezbracat pe urmele ei. Cobori scarile din cativa pasi si o ajunse pe Nicoleta in bucatarie, unde o prinse de cearsaf si o trase inapoi, ea izbindu-se de pieptul lui.