Regina Noptii- Complet

9. Raul divin

9. Raul divin

Stia ca era din nou noapte chiar inainte de a se trezi. Toate oasele parca ii amortisera si carnea incepuse sa il doara, dar nu se planse. Noaptea ce trecuse fusese una magica, mai ales ca el simtise disperarea sotiei sale prin fiecare miscare, prin fiecare sarut, chiar si prin priviri.

Se intinse putin in pat, trosnindu-si oasele si isi relaxa muschii, apoi se intoarse spre locul gol al patului, pipaind cu mana dupa o anume persoana.

-Nico! isi ridica el capul ingriorat.

Partea ei de pat era ravasita si goala, rece de la atata absenta.

Se ridica in fund si privi in camera intunecata. Avusese dreptate: era noapte si ei dormisera toata ziua trecuta. Ofta si isi freca fata, apoi simti un curent usor. Geamul era deschis si pe pervaz se afla pisica Nicoletei, Isis. Aceasta miorlaia ingrijorata la Cezar, parca chemandu-l. Isi intoarse privirea de la geam si se concentra pe camera. Aproape ca nu putea distinge nimic in acel intuneric, dar vazu o licarire cu coada ochiului in dreapta sa si privi intr-acolo. Ramase inmarmurit.

Ranjetul stralucii in intuneric, la fel ca ochii verzi ca de felina. In acel moment parca vazu ochii Talidei acolo, ochii aceia verzi pe care ii vazuse doar in poze si care pareau atat de vii.

-Nico? intreba el suierator nerecunoscandu-si sotia.

Ea inchise ochii, mai mult si-i dadu peste cap inca ranjind si ridica putin capul. Cezar nu intelegea ce se intampla cu ea.

-Nico! tuna el fugind din pat catre ea.

Ea insa deschise ochii brusc si ridica un pistol micut spre el. Satenul se oprii la fel de repede. Ramase intepenit asteptand urmatoarea ei miscare. Acum, ochii i se limpezisera si putea distinge camera.

Lasa ochii sa-i cada pe trupul ei, observand ca ii purta tricoul preferat si ca acesta avea niste pete pe el, dar nu isi putea da seama de la ce.

Vru sa se apropie putin cate putin, dar Isis sari intre ei zbarlita, cu spatele la Cezar.

Nicoleta isi privi pisicuta iritata.

-Pleaca de aici! marai ea.

Atunci Cezar isi dadu seama ce se intamplase. Ambalajele de la picioarele ei il ajutau totusi.

Isi pironii ochii intr-a ei si nu le mai dadu drumul. Vedea ca ea incepe sa respire greu si privirea incepu sa i se intunece, impreuna cu a ei. Roscata isi dadu iar ochii peste cap si se legana putin, dar isi revenii imediat, deschizandu-i. Acum, verdele acela era plin de furie si ura.

El facu un pas in fata, iar ea lasa joc pistolul, acesta cazand pe podea. Se dadu un pas in spate, nervoasa.

Cezar ranji.

Pisica disparu din peisaj, lasandu-i singuri.

Nicoleta ardea.

-Nu te apropia! marai ea.

-Sau ce? facu el din nou un pas.

Buza de sus a roscatei tremura si se ridica aratand scarba si dispretul. Cezar incepu sa se intarate si se indrepta din nou spre ea, lingandu-si buzele. Stia ce are ea nevoie si avea sa o ajute.

-Nu te apropia! repeta ea din nou, fiecare cuvant in parte.

Parul ii era ravasit si ochii lipsiti de limpezime. El se infurie si mai tare.

-Nu aveai dreptul sa faci asta! se auzi vocea lui grava.

Ea rase plina de ignoranta.

-Aveam tot dreptul din lume, il provoca.