Chapter XXIV - The Truth

5 0 0
                                    

      Sunt aproape de vacanta de iarna, iar pana acum în casa asta au fost numai certuri și de atunci în mare parte stau de una singură. De câteva zile Jason este posedat de către un înger, onee-san a fost trimisă la dracu, restul sunt în siguranță în Iad, iar eu am rămas acasă cu Julian și cu ceilalți.
       Mi-am anulat ziua de naștere, am vrut sa fie o zi speciala în care sa fie și onee-san și Andy prezenți, dar de la un timp am început sa ma cert cu ei din cauza ca nu ma lăsa sa-mi port singura de grijă, așa că am anulat tot. Pana nu accepta ca sunt destul de mare și pot face chestii de una singură, nu mai fac absolut nimic.
        De când cu faza cu Jason, nu mai iau deloc autobuzul cum o fac de obicei, merg cu Edgar sau Julian acasă și la școală și la lucru.

       Doar ce am terminat orele. Am ieșit afara și plec cu Edgar spre casă
(Edgar): E totul bine?
(Eu): Da...într-un fel. Mă doare capul de la toate astea
(Edgar): O sa fie bine. Cum de lucrezi în timpul săptămânii? Știam ca doar un weekend pe timpul scolii
(Eu): Am ajuns la concluzia ca asa e mai bine

       Ajungem acasă, mă lasă în fața porții și pleacă, avea sa ajungă la mătușa lui ca s-o ajute. Intru și merg direct la mine în cameră sa ma schimb

       Ma duc jos să mănânc ceva și îl văd pe Julian ieșind din camera lui(Julian): Ai ajuns? (Eu): Doar nu am rămas pe drum*îmi iau din frigider o cafea și orez ce făcusem aseară* nu stau mult, într-o oră merg la lucru

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

       Ma duc jos să mănânc ceva și îl văd pe Julian ieșind din camera lui
(Julian): Ai ajuns?
(Eu): Doar nu am rămas pe drum*îmi iau din frigider o cafea și orez ce făcusem aseară* nu stau mult, într-o oră merg la lucru. Mă întorc pe la 7
(Julian): de la câți ani lucrezi?
(Eu): lucrez de anul trecut din vară. Sunt singura care plătește facturile în casa asta
(Julian): Pai da da-o dracu....
(Eu): E casa mea deșteptule. Și vezi ca ai sânge la gură
(Julian)*se șterge*: Nu am observat
(Eu): Vezi doar ce faci sa nu te prindă Jason prin jur. Și dacă vrei sa vânezi, mergi în spatele casei, te vede lumea dracu. De nu știu câte ori o trebuit sa le șterg memoria
(Julian): Am înțeles, să trăiți. Cum facem cu Ela? Trebuie sa o aducem înapoi și sa-l și facem pe Jason normal
(Eu): Am putea s-o întrebam pe Marcelline
(Julian): E cam...moartă. Cum o aducem la viata?
(Eu): Cu onee-san și Andy nu avem cum. Anubis?
(Julian): E plecat
(Eu): futu-i...
(Julian): Nu era îngerul mortii? Azrael?
(Eu): Ba da, dar nu știu dacă o sa vină
(Julian): Eu zic sa încercăm

        Julian striga pe Azrael din toți plămânii, însă fără succes,așa că mai încearcă încă odată și apare dintr-un fum negru
(Eu): Fir-ai al dracu ce tare urli
(Azrael): MI-AI SPART TIMPANELE COPILE,CE DRACU AI DE URLI AȘA?!
(Julian)*încearcă sa-l hipnotizeze*
(Azrael): bineînțeles ca trebuia sa fie o creatura demonică,spune odată ce vrei
(Julian): ne poți ajuta
(Azrael): VORBEȘTE
(Julian): PAI VORBESC
(Azrael): mi-a revenit auzul, acum spune
(Julian): ne poți ajuta te rog cu ceva? Am nevoie sa invii pe cineva
(Azrael): Sigur,o fac
(Eu): Stai,serios?
(Azrael): Ești prima creatura demonica ce îmi oferă respect. Mă duc sa invii vrăjitoarea
(Julian): de unde...
(Azrael): Am simtit-o. Revin*pleacă*
(Eu): Asta....a fost neașteptat. Na pai eu plec. Mă suni dacă se întoarce

Lovely as darkness Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum