Lovely as darkness

Chapter XXV - The born of Midnight Poet

      A fost cea mai tare zi de naștere. Noroc ca am clarviziunea, altfel nu mai reușeam sa-mi aduc aminte de aseară. Am primit o grămadă de arme și o cameră asa cum mi-am dorit. Jason a găsit o soluție sa nu pot muri la 18 ani. Ce pot spune, oto-san a avut dreptate, arbaleta și săgețile sunt minunate.
      Am început si vacanța, pana după revelion sunt libera și de la școală și de la lucru. Nu pot sa cred ca am ajuns la 17 ani, timpul trece repede, parca ieri aveam 13 ani și abia ce începusem sa-mi descopăr noul stil de viață. Eram în mare parte singură acasă, onee-san trebuia sa plece în misiune și eu doar ce m-am apucat sa ma uit la un k-drama și chestii ciudate au început sa mi se întâmple, va trebui sa vorbesc cu oto-san despre asta

(Astrid): Cum e sa ai 17 ani fă?
(Eu): Simt ca ma paște bătrânețea*trag din țigară*
(Edgar): Frate cât drog ai putut sa bagi
(Casper): Și cât ai putut sa bei
(Sierra): Se vede ca ești fiica lui Azrael
(Astrid): Pari schimbată
(Eu): oamenii se mai schimbă
(Sierra): A fost Sicurva la cafenea
(Eu)*ma uit la ea cu o față incruntată*: Poftim?
(Sierra): Am fost sa-mi iau ceva la pachet și am vazut-o. Și începe sa ma întrebe de ce nu vorbești cu ea, ca de ce ești rea ca nu știu ce
(Eu): A da? Ii arat eu ce înseamnă să fi rea
(Edgar): Se pare ca cineva revine în pielea sa
(Eu): Dacă pui mana pe mine, ți-o rup*îmi sting țigara în pumn*
(Astrid): Ferească Satan, nu te doare?
(Eu)*îmi aprind alta țigară*: cand veninul îți curge prin vene, și un cuțit încins în inimă sa simte ca o simplă ciupitură
(Astrid): Ce ai de gând sa faci? Vrei sa o omori asa de repede? Nu or sa fie suspiciuni?
(Eu): Nu o omor, cel puțin nu încă, but her pain will be sweet lyrics on my page

Later, 11 pm

       Doar ce am terminat sa fac treburile prin casă și sa fac putina mâncare pe mai târziu. Îmi fac duș rapid și când ma pun sa-mi usuc părul scot o foarfecă din sertar, îmi tai părul creț în scări, bretonul la fel, strâng părul și îl arunc, apoi ma uit în oglindă la părul meu proaspăt tuns
(Eu): Dear World...say hello to your new born villain

       Încep sa râd, îmi aleg niște haine din garderobă, accesorii si merg în cameră sa ma schimb și sa ma machiez

      Mă îndrept spre oglinda imensă de pe perete și ma uit pentru câteva secunde
(Eu): Parca ma și simt prost să patez astea cu sânge*râd* am magie, se curăță ele*ma uit la globul geografic de pe birou* you made the villain you can't live without...

      Am vrut sa arunc cu un pumnal în glob, dar camera fiind nouă ma și simțea prost sa o stric. Îmi deschid dulapul și imi văd katana ascunsă acolo. Gândul sa o iau era puternic, dar m-am abținut, nu aveam de gând sa o ucid pe curva aia, deși dorința era mare, nu puteam, era prea devreme, așa că iau o foarfecă ce poate fi folosită și ca pumnal.
     O prind de curea și plec sa o caut pe Sicurva. Era frig, într-adevăr, dar cum a spus Ghiță în Moara cu noroc, prea puțin îmi pasă. Trec pe lângă parc și ii simt energia. Intru in parcul ce era acum gol și plin de bălți de la ploaia de iarnă. Ma plimb prin umbra copacilor și o găsesc sub lumina slabă a unui felinar cum se sărută cu unu lângă peretele micii clădiri ce înainte era poșta
(Eu): Mai,mai,mai, ia uite cine e pasare de noapte

      Băiatul din fața ei se dă la o parte panicat și în secunda aia realizez că era Oscar
(Eu): Deci și o curvă și o sugativă
(Oscar): Ce fă emoloaico? Ai vrut și tu pulă?
(Eu)*îmi folosesc telechinezia și fără sa ma mișc din loc ii arunc o piatră în cap ce îi dă somn instant*: ia treci tu la culcare
(Simone): Ce faci așa afară la ora asta?
(Eu): câinele moare de drum lung și prostu de grija altuia. Acum vine întrebarea mea e...*iau foarfeca în mana și cu o simplă mișcare ii dau jos teaca ce cade pe iarba udă și rece și ma apropii încet de ea* crezi ca sunt rea?
(Simone): Nu mi-e frică de tine
(Eu): Nici mie, deși știu cine ești cu adevărat*ii arat o până albă din aripile sale*
(Simone): cum ai...
(Eu): Raspunde-mi la întrebare*o împing în perete și ii pun vârful foarfecelui la bărbie* crezi ca sunt rea?
(Simone)*nu zice nimic*
(Eu): Ce s-a întâmplat? Ti-a mâncat pisica limba?

      Ii bag foarfecele în stomac și începe sa țipe de durere
(Eu): Poți tipa cât vrei, nimeni nu te poate auzi*desfac foarfecele în stomacul ei* acum crezi ca sunt rea?
(Simone): Cand oi pune mana pe tine...
(Eu): Ai uitat un lucru draga mea, nu-mi poți face nimic pana la 18 ani*râd și desfac foarfecele și mai mult*
(Simone)*plânge*: în...cetează....
(Eu)*bag mai adânc și desfac și mai mult* raspunde-mi la întrebare, acum crezi ca sunt rea?
(Simone)*da tremurând din cap ca da*
(Eu): Vezi? Ce a fost asa de greu? Mi-aș dori sa te pot ucide în momentul ăsta, dar ar fi prea devreme sa o fac, îmi place sa vad cum cei ca tine suferă

      Desfac foarfecele la maxim, apoi le închid, tăindu-i organele. O vedeam cum suferea și plângea, iar asta îmi aducea un zâmbet pe fața ce îmi era acum plină de sange. Scot foarfecele cu câteva mațe afară și o las sa cadă pe pământul ud și înghețat
(Simone): Și ai de gând sa ma lași așa?!
(Eu): Tu spune mersi că nu este demonic, deci te regenerezi tu. Ține minte, ăsta e doar începutul. Și sa nu încerci sa spui cuiva despre asta, nici iubitul tău tată din ce numești tu rai nu o sa te poată salva din ce îți voi face. And one more thing....your pain will be sweet lyrics on my page

      Imi iau teaca și plec înapoi acasă pe o cărare din pădure sa nu fiu văzută cu sânge. Mă duc direct la mine în cameră și ma vad în oglinda plină de sange. Abia atunci am început sa realizez ce tocmai s-a întâmplat. Am început sa râd și ma simțeam mândră de ce am făcut

Va urma
Un nou capitol din mireasa pentru fiul meu

Quick lesson
Monsters are not born, are made
No
Sper ca va plăcut și ne vedem la capitolul următor
Sayonara!🥀