Lovely as darkness

Chapter XXXI - (dysfunctional) Family

POV Emily

      Cer prea mult? Chiar cer prea mult? Pentru o familie care sa nu fie aproape toată împotriva mea și sa accepte pentru ceea ce sunt? De ce nimeni nu poate vedea ce vad eu? Ce simt eu? Care este adevărul? De ce trebuie ca eu sa fiu oaia de sacrificiu? De ce doar când fac o prostie atunci își aduc aminte că exist? De ce sunt tratată ca un copil sau ca un adult fix când nu este cazul? De ce eu?

Sometimes I wish I could lend you my eyes
Lend you my hips and lend you my thighs
Sometimes I wish I could take a new shape
Switch out some parts and become a big A

Sometimes I wish I could lend you my ears
Lend you my thoughts and lend you my tears
Sometimes I wish I could take a new form
Switch out some parts and become like the norm

Lucky is she, who lives unaware
Who doesn't get bothered by those who don't care
Lucky is she, who lives unaware
Who doesn't get bothered by all that's unfair
Unlucky me, who knows way too much
Who fights to make changes and music and such
Unlucky me, aware of the pain
All 'cause I happen to have some brain

Sometimes I wish I could lend you my voice
Lend you my heart and lend you my choice
Sometimes I hope for a savior to come
Who's got what it takes to convince everyone

Sometimes I wish I could lend you my shoes
Lend you my life and lend you my truth
But sometimes the truth is just my point of view
Not what is real and not what is true

Lucky is she, who lives unaware
Who doesn't get bothered by those who don't care
Lucky is she, who lives unaware
Who doesn't get bothered by all that's unfair
Unlucky me, who knows way too much
Who fights to make changes and music and such
Unlucky me, aware of the pain
All 'cause I happen to have some brain

Lucky is she, who lives unaware
Lucky is she, who lives unaware
Unlucky me, who knows way too much
Who fights to make changes and music and such
Unlucky me, aware of the pain
All 'cause I happen to have some brain

      Emily își închide jurnalul și își suflă nasul. Era răcită cobză și arăta de parcă a plâns fără oprire. Se întinde pe pat cu privirea spre tavan și mintea ii este într-o mare de gânduri, adâncindu-se din ce în ce mai tare. Se simțea ca o anomalie printre ceea ce ea simtea ca trebuie sa fie, bineînțeles, sentiment manipulat tot de familia sa. Era singură asa, complet singură. Nu avea mare lucru ce sa facă decât sa mediteze la nemurirea sufletului pana când cineva se întorcea.
     
     Adoarme imediat, dar nu durează mult ca aude soneria telefonului. Își ia telefonul de pe noptieră, niciun apel. Închide înapoi ochii, suna din nou și iar nimic

(Emily): Ok, care pizda ma-tii ai chef de șuste?

      Se uita în jur și își fixează privirea spre un tablou cu ea, Ela și Andy. Ii vin treptat toate momentele când s-a certat cu sora ei, când s-a simțit ca o dezamăgește cu orice face, tot tacâmul. Se da jos din pat și ia tabloul de pe perete. Tremura de nervi cu tabloul în mână. Rama din lemn începe a scoate fum sub mâinile sale și o scapă din mână. Sticla se sparge, iar rama era neagra cu formele mâinilor ei mici. Da sa strângă, dar se oprește. De ce trebuie eu sa ma chinui sa repar relația cu ea? Ea ar trebui sa facă primul pas, nu eu. Pune bucățile într-o cutie, o lipește cu bandă adezivă și scrie pe ea