Am crescut și nu e bine,
Totul e o dezamăgire!
Căluțul mi-a plecat departe,
Iar păpușile nu vor să se mai joace,
Doar să fie lăsate în pace.
Cufărul cu jucării nu e lângă mine
E închis cu un lacăt de sicriu
Într-un pod din Cișmigiu.
Stă trist și se întreabă:
"S-o mai juca cu mine vreodată?"
Iar eu, ce să-i spun?
"Da, prietene! Oricând."
L-aș minți cu nerușinare,
Dar va fi vesel și va spera
Că noi chiar ne vom mai juca.
O tu dulce copilărie...
M-ai lăsat să pier aici
Fără ai mei amici.
Jucăriile multicolore
Sau transformat în pastile monotone,
Iar patul meu cel iubit și cald
A devenit al meu coșmar.
Doctorii îmi spun că voi muri,
Atunci când nu voi mai simți
Așa că am să te rog ceva,
Mai vino și dumneata
Ca să pot muri liniștit
Cu un suflet de copil.
CITEȘTI
Un minut pentru suflet
PoesíaAici am să îmi pun creierul la contributie și o să scriu poezii și scrisori făcute de mine!
