Un minut pentru suflet

Balada unui Suflet Frânt

Tu ai putea putea să spui nu?
Să te uiți în ochii ăia de sfinți
Și să poți să îi respingi.
Să îi lași fără ajutor,
Când își doreau un salvator.

Chiar ai putea să îl refuzi,
În timp ce urletul i-l auzi?
Lacrimile să i se scurgă cu teroare,
Iar tu să zâmbești și să te uiți în zare.
Sincer... Îți pasă oare?

Mie nu, trebuie să recunosc
Sunt o criminal și mă cunosc,
Însă nu am fost mereu așa.
Eram blând și chiar citit,
Iar la nimeni nu m-aș fi răstit...
Totuși am căzut și-n păcat
Când ea mi s-a arătat.
Era sfrijită cu păr bălai,
Dar pentru mine era ca o muză de prin Mai.

Însă totul a luat sfârșit
Când fapta s-a săvârșit.
Ei mă țineau și mă loveau,
Dar vorbele ei mă sufocau;
Încercam să o privesc chiorâș
În timp ce se cuibărea la brațul noului prietenuș.

De atunci nu mai sunt la fel,
Dar mi se pare că e mai bine astfel:
Să-mi pun lacăt la un suflet sfărâmat
Ca să nu mai cadă în păcat
Și când o voi mai regăsi
Să nu o mai pot iubii.