Încătușat :TE DORESC!

16 Discuția

"Această scurtă viață pe care o aveți poate fi transformată intr-un paradis. Această mică planetă este floarea de lotus a paradisului "– Osho

Viața este ca și un trandafir, dacă știi cum să îl culegi , nu o să te lovești. Poate să aibe un miros plăcut dar dacă te înțepi când îl ții în mână, atunci trebuie să accepți și sângele.

Poate despre asta este vorba, să acceptăm să fim noi cei care știm ce să facem și când să ne oprim.

Dacă am accepta anumite situații poate viața noastră nu ar mai fi așa de aglomerată.

Stau și mă uit la bărbatul din fața mea care nu a scos nici măcar un cuvânt. Stă țintit cu privirea pe ceasul de pe mână.

-Și? Asta este conversația? Îl întreb știind că o să îmi pierd răbdarea.

-Nu știu, stă un moment și după continuă, cum să încep.

-Păi poți să începi cu orice îți dorești, îi spun.

-Am atâtea lucruri să te întreb, să îți spun, numai că nu știu care ar fi primul. Adică în cei 8 ani de când nu ne-am văzut s-au schimbat multe. Spune tot cu privirea spre ceas.

-Aici sunt de acord cu tine, continui.

-Sara, își ridică privirea pentru o secundă dar după se uită în altă parte. Eu... Îmi cer scuze mi-a fost dor de tine, de frații tăi, de familia noastră aș face orice să fim ca înainte.

-Îmi place perseverența ta, îi spun în timp ce scriu un mesaj,numai că familia aia nu mai există. A dispărut, este pierdută odată cu știi tu ce.

-Știu că îți este încă greu, oftează, iar în legătură cu mama ta-

-Ți-ai pierdut dreptul de a spune ceva în legătură cu ea, m-ai pierdut și pe mine când ea a murit. Îmi pare rău tata, dar nu se poate, nimic nu o să fie la fel, nu mai încerca, este în zadar.

În timp ce ii spun ceea ce cred că trebuia să fac de când am ajuns, acesta se uită atent în ochii mei.

-O să putem sta vreodată la masă toți? Fără să ne privim urât sau să ne jignim? Mă întreabă ușor abătut.

-Nu știu, nu sunt Nostradamus să ghicesc viitorul, dar dacă o luăm la ghici atunci, mă opresc câteva secunde. Atunci din partea mea nu o să se întâmple nimic de genul.

-Înțeleg, spune gânditor, te las cât timp ai nevoie, iar eu dau din cap.

-Apropo, spune când eram pregătită să deschid ușa. Am auzit de unchiul tău, dacă ai nevoie de ceva nu ezita să îmi spui.

-O să țin minte, și fără să mă uit la el ies din birou.

-Mă așteptam să iasă ceva scântei sincer, aud o voce foarte cunoscută dar decid să nu mă uit la el.

-Sunt prea obosită pentru o luptă așa că m-am limitat în discuție, spun.

Dau să plec dar îi văd pe Linda și Max cum discută pe alee, așa că fără să gândesc prea mult mă opresc.

-Să știi că nu o place, îmi șoptește Nik care acum este lângă mine.

-De unde știi? Îl întreb

-Doar știu, ridică din umeri.

-M-am liniștit ce pot să spun, râd și acesta vede nervozitatea mea.

-Nu s-a mai uitat la o altă fată așa cum se uită la tine, ești micul lui drog aș putea spune, îmi șoptește parcă temându-se să nu mai audă altcineva.