Fix 7 luni de cand a inceput totul,de cand a inceput iubirea mea, a lui, a noastra. S-au schimbat multe in 7 luni insa am ramas impreuna, am avut multe certuri intr-adevar dar si multe saruturi, zambete,imbratisari. Dupa fiecare cearta imi era frica sa nu il pierd din nou dar se pare ca,cu cat incercam sa fiu mai grijulie cu atat il pierdeam mai usor. Azi a avut loc o alta cearta, una nu atat de rea la fel ca celelalte ,una in care nu s-au varsat lacrimi fata in fata dar nici de vorbit acasa cu orele. Aceasta cearta a fost seaca,eram obosita sa ii spun ca nu traim intr-un film si ca nu pot sa imi las familia ca sa ne mutam impreuna pentru ca suntem prea mici si totusi as vrea sa fac asta doar ca nu pot si probabil si el e prea obosit sa ma astepte,prea obosit de toate fazele mele,prea obosit probabil de zilele in care sunt energica sau obosit de mine in intregime. Ma uraste pentru ca am plecat,lasandu-l azi pentru a nu stiu cata oara singur doar ca sunt sigura ca de data asta telefonul nu-mi mai arata numele lui,nu voi mai primii mesaje de la el, nu ii voi mai auzii vocea. Asta e tot. E obosit de promisiunile mele nerespectate si de plecarile mele prea dese. Nu ma mai vrea.
Si daca citesti asta aminteste-ti de tot de la-nceput si nu uita sa ma suni cand ti se face dor, ai grija de tine de sufletul tau. Te iubesc
