Poate pentru voi data acestui capitol a fost o zi banala si mohorata de noiembrie ,insa pentru mine e o zi atat de importanta. Atunci nu stiam ca imi va lua inima,o va face sa il iubeasca si dupa... puf ,sa o rupa in bucati.
Relatia noastra a inceput filtrand pe holul liceului,zambetul lui si acum ma zapaceste la fel ca la inceput.
Sa-l prezint si pe el...el e Robert boboc de aici si primul alint pe care i l-am zis, are 15 ani si...mi-a luat fiecare particica din corp si a facut sa se indragosteasca de el pentru ca fiecare particica din corpul lui e indragostita de mine.
Dupa aproape o saptamana in care am filtrat si am vorbit pe facebook am iesit la intanlire,aveam atatea emotii ca atunci cand esti la gradinita si trebuie sa reciti o poezie si nu poti deoarece toti ochii sunt atintiti pe tine.
Imi aduc aminte fiecare gest si cum ma astepta in statia de autobuz unde ne vedeam zilnic.
Eu si prietena mea Corina ne apropiam din ce in ce mai mult de el iar eu simteam cum nu mai aveam rasuflare si cum mi se inmuiau picioarele dar mi-am zis: Jennifer fii tu insati,el poate fii cel de care ai nevoie acum dupa atatea pierderi, dupa atatea lacrimi si singuratate,fa-l sa fie al tau. Si din acea seara asta am facut,am incercat sa ii dovedesc ca nu sunt ca altele si da l-am facut sa fie al meu
