Fiecare poveste pe care o citesc, ma inspira, dar o uit repede.
-Deschide ochii tai albastri , priveste-te .
-Oglinda este sparta.
-Dar inima ta?
-Nu exista.
-Ai suferit din dragoste ?
-Nicioadata.
-Toata lumea care este ca tine a suferit din acest motiv.
-Nu eu.
-De ce?
-Urasc iubirea.
-Cum asa? Care este povestea?
-Nu am una.
-Interesant. Zambesti te rog?
-Sigur.
-Wow , chiar nu pari credibila.
-Ele cred ca da.
-De ce nu le arati sufletul tau?
-Nu ar fi capabile sa suporte.
-Hmm... adevarat.
-Acum?
-Poti sa inchizi iar ochii.
-Bine.
-Inca un lucru.
-Da?
-Esti fericita asa?
