Cred că toţi aşteptăm momentul in care cineva ne va salva..
Mereu spunem oamenilor: Nu mă inţelegi , dar e ok...
Mereu gândim: Nici măcar nu mă ascultă....
Dar sincer , nu vreau ca cineva să mă schimbe.Vreau doar să mă accepte...
Niciodată nu am ştiut ce inseamnă depresie , până când eu insumi am experinentat-o: au trecut atâtea zile de când nu am mai mâncat, de când nu am mai văzut lumina zilei..Noaptea stau trează , ziua dorm. Nu mă pot ridica din pat , doar stau şi ascult muzică. "Prietenii" mă sună , nu le răspund . Părinţii intră in cameră , ţip la ei..
Dar chiar dacă această singurătate doare , mie imi place . E linişte...asta vreau .
Nu pot aştepta ajutorul cuiva ...e prea târziu..nu se vede?
