capitolul 1

412 15 0
                                    

13 iunie 2016

         Eram prea mică ca să constientizez situația în care mă aflam. Eram la judecătorie pentru a decide cu cine vreau sa rămân. Mama sau Tata?

        La varsta de 9 ani habar n-aveam cu cine îmi doresc mai mult. Dar un lucru îl știam sigur. Vreau să îl am aproape pe bunicul meu. Așa că decizia a fost sa rămân la TATĂL meu.

        Dar nu îmi dădeam seama că făcusem cea mai mare greșeală din viața mea...

DUPĂ UN AN

        A trecut un an de la divorț. Un an fără sa fiu zilnic lângă mama mea. Tata era tot mai absent din viața mea. Pleca dimineața la servici și se întorcea acasă doar ca să își lase lucrurile și după pleca sa bea cu prietenii lui. Aveam noroc ca îl aveam alături pe bunicul meu care se ocupa de tot. Era și ca o mama și ca un tată.

         La Mama mai mergeam câteodată în weekend-uri dat fiind distanta de 30 km între noi pentru ca ea se mutase la bunica mea. Sora mea mai mica a rămas la mama din cauza vârstei pe care o avea fiind prea mica pentru a decide. Dar pentru ea nu  a fost o problema pentru ca bunica mea o crescuse din prima zi de viață.
 
          Bunicul meu se străduia sa nu duc lipsa de nimic. Și poate de aceea pentru că vedeam că să străduiește atât de mult sa fiu fericita îl iubeam mai mult decât pe părinții mei care erau absenți din viata mea.

         Tatăl meu venea zilnic beat acasă. Si nu vorbea de multe ori cu noi. La un moment dat începuse nici noaptea sa nu mai stea pe acasă. Iar de acolo mi am dat seama ca a găsit pe cineva.

         S-a mutat la vro 130 de km de mine și de bunicul meu iar după un an am fost nevoita sa ma mut și eu cu el din cauza legii fiind custodia la el.

         Despărțirea de bunicul meu a fost cea mai dureroasă...!

Cenușăreasa Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum