Cenușăreasa

capitolul 9

Aud alarma și știu că trebuie să mă trezesc pentru a merge la liceu. Tot ce sper este să dau de Jace pentru că nu știu ce i-aș putea zice..

Mă uit pe telefon și văd că am 5 mesaje de Jace.

Jace: Iris ești ok?

Jace:Mâine vreau să vorbim.

Jace: Sper să nu fie ceea ce cred eu că este. Chiar sper să mă înșel.

Jace:Dar din păcate nu prea se întâmplă asta.

Jace: Maine înainte de ore vreau să ne întâlnim la locul nostru. Și te rog sa vi!

Doamne sper sa nu-și fi dat seama. Cum aș putea să îi zic ca tatăl meu este un psihopat?

Tot ce vreau acum este să cad într-un somn profund din care să nu ma mai trezesc!

Dar într-un final mă ridic din pat și încep să mă pregătesc.

Mă bucur că tatăl meu este prea ocupat cu alte lucruri și pot să plec liniștită.

Câteodată mă întreb dacă el chiar mă iubește. Mă gândesc că dacă m-ar iubii n-ar putea să-mi facă așa ceva.

Ajung la liceu și mă duc la Rebeca. Ea stă în banca în timp ce se uita pe telefon. Chiar are niște trăsături frumoase. Buclele ei blonde sunt perfecte. Iar ochii albaștri o ajută să-și scoată pistruii. Mă mir de ce nu are relație.

-Bună Rebeca.

-Bună bruneto. Cum ți-a fost întâlnirea?

-Oribil e puțin spus. Spun eu oftând.

-Pai de ce?

- Când ne uitam unul în ochii celuilalt a început o ploaie torențială și am fugit repede până în stație. Și pentru că ne-a udat ploaia tot machiajul meu sa dus.

- O nu! Spune ea punându-și mâna la gura

- Nu-mi spune că să întâmplat ceea ce cred eu.

- Ba da,spun eu supărată.

- Of Iris a mea...Pai și ce a zis?

- M-a întrebat ce am pățit și n-am știut ce să îi zic. Așa că am fugit de am rupt pământul.

- Ce? Ai fugit?! De ce Iris? Trebuia să-i zici ceea ce ai pățit. El poate să te ajute.

- Poftim?! Cum să-i spun asa ceva? Rebeca nici nu îi știu numele de familie.

-White.

- Mulțumesc, spun eu ironica..

- Iris îți spun ceva dar rămâne între noi doua. Promite!

Deja ma sperie.

- Promit!

- Mama lui a murit din cauza tatălui lui. Pentru că o bătea zilnic. Și pentru că tot corpul ei era praf o dată când a dat mai tare a omorât-o pe loc. Nimeni nu știe asta decât Edward, bine și el mi-a zis mie. Și acum că te-a văzut nu o sa te lase pana nu o sa te scape din mâinile lui.

Rămân masca la tot ce mi-a zis. Nu pot să cred că mama lui a murit din cauza bătăilor. Ma ia un fior care îmi trece prin tot corpul. O fi viata mea de căcat dar tot nu-mi doresc să mor. Toate astea o sa aibă un final. Mai devreme sau mai târziu o sa fiu cu adevărat fericită și o sa am liniște.

- Eu... nici nu știu ce sa zic. Nu pot să-l implic în asta. Nu pot să-l pun în pericol.

- Pe Jace nu poate să-l oprească nimeni când vrea ceva. Așa că mai bine îi spui adevărul.

-Iris!

Cunosc vocea asta dintr-o mie. Este furios. O privesc pe Rebeca și ea îmi pune mâna pe umăr. Vine înspre mine și ma privește în ochi.

-Noi doi trebuie sa vorbim.

Mă ia de mana și ma trage după el. Mergem în curtea liceului și ne așezăm pe o banca.

-Iris de ce arăți asa? De unde ai asta? Ma întreabă în timp ce îmi atinge ușor obrazul și văd tristețe în ochii lui.

- Jace,eu... Nu pot să-ți zic asta. Pentru ca dacă ai ști te-as pune în pericol și nu vreau asta. Îi spun eu cu lacrimi în ochi.

- Da-l dracu de pericol Iris. Tu ești mai importanta. Spune mi cine îți face asta. Ma jur ca dacă nu-mi spui tu ma duc și aflu singur dacă este nevoie.

- Tatăl meu... și uneori și soția lui.

- Este doar pe față și pe palme?

Dau din cap negativ și el își pune mâna prin par. Stăm tăcuți câteva momente iar după mă ia în brate și mă tine la pieptul lui în timp ce îmi da un sărut pe creștetul capului. Este atât de bine și nu știu de ce dar simt sentimentul de siguranță.

-Iris trebuie sa înceteze tot. Nu poți sa mai stai așa!

-Nu am ce sa fac Jace. Nu am unde sa ma duc.

Se ridică de pe bancă se plimba câteva secunde iar după se pune iar lângă mine.

- Nu o sa rămână asa. O sa găsim o soluție. Îți promit!

Ma ia în bratele lui ușor de parca sunt o păsăre mică dar în același timp simt cum m-ar îmbrățișa de parca n ar vrea sa îmi mai dea drumul.

-De ce? De ce vrei sa ma ajuți?

- În primul rând pentru că și mama a trăit la fel și a murit. Iar în al doilea rând sunt îndrăgostit de tine.

Simt cum mi se înmoaie picioarele.

- De când te-am văzut în prima zi mi-a plăcut de tine.

- Jace și eu simt la fel dar nu putem fi împreună.

- De ce?

- Pentru că tatăl meu este prea dur și dacă ar afla ca suntem împreună ți-ar face rău.

- Am primit multe palme de la viață.  Nu mai strica una.

-Jace nu glumesc, încearcă sa uiți de mine. Dacă e nevoie nici nu mai vorbim. Dar dacă continuăm să ne vedem nu o să fie bine pentru niciu...

Nu apuc sa termin fraza ca buzele lui se lipesc rapid de buzele mele. Mă sărută ușor iar după îmi atinge cu buzele lui calde rana de pe obraz iar după palmele. Este atât de atent ca să nu mă răcească.  Ce am făcut ca să îl am în viața mea?

- Jace te rog...nu face totul mai dificil de cât este.

- Dacă pentru a te salva și pentru a sti că ești în siguranța trebuie să risc atunci o să risc cu cel mai mare drag.