Cenușăreasa

capitoul 5

Ajung la liceu cu mai multe emoții decât ieri. Probabil pentru faptul că trebuie să mă întâlnesc cu Jace. Este primul băiat cu care am o conversație.

Pentru că ei nu mă lasă deloc să vorbesc cu alte persoane. Sunt foarte stricți când vine vorba de a vorbii cu alți băieți iar de relație nu mai zic.

Mă duc mai întâi în clasa pentru a-mi lăsa lucrurile.

-Ce faci? Mă întreabă o fata cu niște bucle frumos formate și părul blond ca soarele.

-Bine,tu? Întreb eu curioasa sa văd ce vrea.

-Bine,Rebeca. Îmi zice ea întinzând mâna

-Iris. Spun și dau mâna cu ea

-Ieri am trecut pe hol când tu și Jace ați ieșit unul după altul din baia fetelor!

Spune acest lucru atât de fericită. Ma întreb ce e atât de frumos în chestia asta?

-Sunteți împreună?

Întrebarea vine atât de brusc încât nici nu știu dacă chiar a pus-o sau doar mi-am imaginat.

-Nu? De ce ma întrebi?

De ce toată lumea crede că sunt împreună cu acest băiat doar pentru că mi-a dat hanoracul lui?

-Păi nu știu. Poate pentru că îl cunosc destul de bine pe Jace fiind cel mai bun prieten al fratelui meu. Iar eu știu ca el n-ar face acest gest pentru o fata nici dacă ar fi iubita lui..

Când mi-a zis acest lucru am căzut puțin ma gânduri. De ce mie mi-a dat?

-Nici nu mai știu când a avut ultima dată o iubita. Mereu sta cu alta fată. Le schimba ca pe șosete acest băiat. Zice ea punându-și mâna în șold.

-Nu știu exact de ce m-a ajutat. Dar tot ce știu este ca acum trebuie sa ma duc sa îi înapoiez hanoracul.

Ea îmi zâmbește cald și îmi pune mâna pe umăr în timp ce oftează.

-Poate tu o sa fi salvarea lui,Iris.

Zâmbesc și plec repede până nu se sună.

Fata asta m-a pus atât de mult pe gânduri. De ce m-a ajutat? Și de ce mi-a zis ca sunt salvarea lui? Să-l salvez de la ce?

Îmi vin doar întrebări în cap și nu am niciun răspuns la ele.

Ajung în locul unde mi-a zis ca o sa îl găsesc. Stă cu un picior pe perete în timp ce trage dintr-o țigare. N-am să mint,arată de zece ori mai bine acum.

Are tot jacheta de piele de ieri. Împreună cu niște blugii negrii și un tricou alb. Băiatul ăsta știe cum să se îmbrace încât sa facă orice fata să se uite după el.

Acum înțeleg de ce schimba fetele atât de des. Pentru ca acei ochii de un albastru deschis în combinație cu parul lui negru și gropițele din obraji te fac sa te topești lângă el.

-Ce faci micuțo?

Aprope că fac ochii mari când aud.

-Am venit să-ți aduc ce-ți aparține. Întind mâna cu hanoracul lui.

Când îl ia mâinile noastre se ating. Și simt un fior pe șina spinării. De ce am acest sentiment?

-L-ai spălat cumva?

Normal ca i l-am spălat că doar nu se gândea că o să i-l dau asa. O fi el negru dar cât timp stăteam pe scaun acel hanorac atingea imensa pată

-Da. Nu puteam sa ți-l dau așa.

-Mulțumesc! Ma uit la el cum zâmbește în timp ce zice asta.

Este destul de înalt. Cred că îi ajung la piept.

-Eu îți mulțumesc! Nu știu cum ma descurcam dacă nu mă ajutai! Schițez un zâmbet scurt.

-Mereu!

Cum poate acest băiat sa fie așa de drăguț cu mine? Din ce mi-a spus Rebeca puteam să jur ca este genul de băiat care ia la mișto toate fetele.

-Poate o sa ieșim odată în parc,Iris.

Da sigur. Când o sa am poate 20 de ani și nu o sa mai stau la taică-meu. Dacă ar auzi că aș vrea să mă întâlnesc cu un băiat nu aș mai putea sa mă ridic din pat 3 zile.

-Poate. Îi zic eu cu un mic zâmbet și cu o mica dezamăgire în voce.

Dau sa plec dar gândul să îl întreb de ce m-a ajutat ma tot macină. Așa că mă întorc ca să îl întreb.

-Jace? Își întoarce capul spre mine și schițează acel zâmbet de ieri.

-De ce m-ai ajutat?

Râde ușor și se razmă de perete.

-Îmi pari simpatică.

Atât? Doar pentru asta?

-Și tu ești simpatic să ști.

-Îmi dai numărul tău?

Întrebarea sa ma face să-mi măresc ochii. Dar din fericire fac asta doar în sinea mea.

-Păi?

Ce întrebare proasta am pus...

-Chiar vreau sa ieșim la acea plimbare.

-Ai vrea sa ieși cu o fată cu 2 ani mai mice decât tine?

-Da,ce are? Ești frumoasă și vreau sa te cunosc mai bine ,micuțo.

Chicotesc la apelativul lui. Într-un final decid să îi dau numărul meu de telefon. Sper sa găsesc o scuză bună pentru a lipsi după școală.

-O să-ți scriu diseară.

-Aștept. Spun cu un zâmbet pe buze.

Clopoțelul ne anunță că trebuie să mă duc la ore.