Interdictie.

3.Sentimente.

Saptamana a trecut asa de greu, in fiecare minut stateam si ma gandeam la cele intamplate  alaturi de Cosmin, nu stiu daca el se mai gandea la mine, dar eu am ramas putin cam aiurita dupa duminica trecuta, toata saptamana l-am evitat si pe Andrei, nu puteam sa stau in preajma lui, deoarece un sentiment de vina ma cuprindea mereu, simteam ca trebuia sa fac ceva impotriva acestui lucru, cel mai bine era sa ma duc sa vorbesc cu Cosmin si sa ii spun ca totul a fost o neintelegere si o prostie.

Am plecat grabita dupa ultima ora direct la orfelinat, am trecut cu viteza pana la camera 14 din cladirea D, unde cand am intrat era Cosmin alaturi de Luca si de Mihai ...

-Lasati-ne doua minute... am spus eu uitandu-ma la Luca si Mihai.

-Si daca nu vrem? spuse Mihai.

-Am sa va scot in suturi afara ... spuse Cosmin.

Dupa ce usa s-a inchis, Cosmin a venit direct inspre mine, luandu-ma in brate si sarutandu-ma.

-Nu! am spus eu tragandu-ma la o parte.

-Ce ai patit? spuse acesta venind si luandu-ma in brate, ca si cum si-ar face griji pentru mine ...

-Nu se mai poate, Cosmin, eu am o viata, am iubit,  nu te pot folosi si pe tine si pe el, nu imi pot dezamagi familia ... abea te cunosc, iar pe Andrei il stiu de mai bine de sapte ani ... chiar nu pot ...

-Nu conteaza pe cine cunosti de mai mult timp ... conteaza pe cine iubesti si doresti mai tare ... spuse acesta sarutandu-ma pe frunte...

M-am dat la o parte de langa el, asezandu-ma pe pat in timp ce am inceput sa plang...

-Am crezut ca o sa imi treaca ... am crezut ca daca nu te mai vad o saptamana o sa treaca toata confuzia asta, dar nu ...am reusit sa o maresc si mai mult. Am incercat sa scap din nou de acest sentiment ... dar nu pot ... am o viata Cosmin, nu pot sa dau cu piciorul in viata asta ... am spus.

-Sti niciodata nu ii prea tarziu sa iti schimbi viata , sti de ce Andrei nu te merita? spuse Cosmin.

-De ce? am spus eu uitandu-ma la el in timp ce acesta imi stergea lacrimile.

-Pentru ca inima ta este ca o gradina cu flori, iar gardul este foarte mare, si daca vrei sa ajungi la flori, trebuie sa risti sa te ranesti, lucru pe care el nu l-a incercat ... spuse acesta luandu-ma in brate.

Inima mea a inceput sa bata din nou, simteam ca pluteam, simteam ca urma sa ajung in rai,fara sa ma pot abtine, m-am ridicat de langa el ridicandu-l si pe acesta, dupa care am sarit in bratele lui si am inceput sa il sarut, nu cunosteam acest sentiment, nu stiam ce trebuia sa fac acuma cu el ... mi-am pierdut 5 ani din viata alturi de o persoana pe care nu o iubeam, iar acuma o singura persoana mi-a redat o mie de sentimente, o mie de stari in doar o saptamana, ceea ce faceam nu era bine, dar daca nu il simteam aproape simteam ca innebunesc. Nu stiam ce urma sa fac acuma, stiam doar ca nu aveam sa ma opresc din a sta langa aceasta persoana ... probabil este un lucru ciudat ca intr-o saptamana sa patesti acest lucru ... dar, acuma nu puteam da inapoi, puteam doar sa lupt.

-Trebuie sa  merg sa vad ce fac si ceilalti copii... am spus eu dand sa plec, dar acesta ma prinse de mana.

-Promiti ca ai sa te intorci? spuse acesta.

-Dar nu am sa plec ...

Am fost nevoita sa ma ridic pe varfuri din nou pentru a-l saruta , era mai inalt ca si mine, era perfect ... faptul ca era mai mic cu doi ani nu ma deranja, il placeam asa cum era ...

Am iesit afara din camera dupa care am primit mesaj de la Maria, colega mea de camera ca sa merg cu ea la o cafea. Era deja intuneric afara, am plecat inspre localul unde aceasta a spus ca este. Mergeam linistita pe drum gandindu-ma la Cosmin, simteam ca innebunesc, dar nu in rau, ci in bine. Nu eram foarte atenta la ceea ce spunea Maria, asa ca dupa ce au mai aparut niste colege eu m-am retras inspre camin. Mergeam pe drum, linistita visand in continuare la clipele minunate alaturi de baiatul pe care la inceput l-am detestat - pentru doua zile-.

Mergand linistita am simtit cum ceva m-a prins de mana tragandu-ma pe o strada mai micuta si putin mai intunecoasa.

-Dami drumul! am spus eu, iar autnci am putut observa cum un barbat  destul de invrasta ma tinea de mana, iar altul a inceput sa traga hainele de pe mine.

-Ajutor! am inceput eu sa strig in timp ce unul dintre barbati a venit si mi-a dat o palma peste fata.

-Eu cred ca ar trebui sa incetezi... se auzise o voce.

Era Cosmin, era el, era el alaturi de Luca si Mihai, era in apropierea orfelinatului, iar ei m-au auzit tipand.

-Cosmin! am spus eu facandu-l pe acesta sa se uite la mine.

-Andra! spuse acesta surprins dupa care a luat o teava de pe jos si a inceput sa ii loveasca pe barbatii respectivi. Luca m-a luat de mana si m-a dus in interiorul orfelinatului, in timp ce Mihai a ramas sa il ajute pe Cosmin.

Niste tipete s-au auzit dupa care s-a lasat linistea, stateam in camera 14, singura, in timp ce Luca a fugit sa vada ce se intampla.... eram speriata, daca Cosmin a patit ceva ...

Dintr-o data usa s-a deschis, iar Cosmin a intrat inauntru. Avea buza de jos sparta, iar bluza de pe el era rupta... Am sarit repede la el, iar acesta m-a luat in brate, soptindu-mi la ureche " daca ai pati ceva ..." dupa care a cazut jos pe pat.

-Cosmin! am  spus eu sarind repede sa vad ce a patit.

Acesta era lovit la cap, se pare ca pana luni nu voi pleca de aici... mi-am spus eu dupa ce am terminat de dezinfectat ranile. Am vrut sa ies din camera sa o intreb pe Adina unde se afla camera mea, dar atunci am auzit.

-Ramai cu mine ... spuse Cosmin.

Am mers langa acesta si m-am asezat langa el in pat ...Luca si Mihai dormeau de mult in sufragerie, asa ca nu observa nimeni daca eu stateam putin cu Cosmin.

-Imi pare rau, am spus eu, din cauza mea esti ranit.

-Prefer sa fiu ranit si sa fi langa mine, decat sa fiu eu bine si tu sa fi patit ceva...

M-am aplecat deasupra lui si l-am sarutat, dupa care acesta m-a luat in brate, sarutandu-ma pe frunte.