Interdictie.

4. Regrete?

Cosmin m-a condus afara din orfelinat, era tarziu deja, n-am uitat la el, era asa de dragut, asa de frumos, asa de atragator. L-am luat in brate dupa care am plecat, acesta ma intrebase deja daca nu vroiam sa fiu condusa, dar nu puteam risca ca cineva  sa ne vada.

Am plecat linistita inspre camin, becurile erau aprinse la camera mea, ciudat. Am intrat inauntru unde l-am vazut pe Andrei si pe tata care stateau de povesti cu una dintre colegele mele Ania, acestia s-au orpit din vorbit cand m-au vazut, iar privirea lor nu era tocmai una placuta. Un fior m-a trecut din cap pana-n picioare, singurul lucru pe care l-am putut rosti a fost:

-Ce cautati aici?

Tata a zambit strengar dupa care s-a apropiat de mine, spunand:

-Nu te bucuri sa ne vezi?

Tonul sau nu era tocmai la fel ca alta data, era putin cam sec, si rece.

-Sau nu te asteptai sa ne vezi cand vi de la intalnire? spuse acesta dandu-mi o palma peste fata.

-Pentru ce a fost asta? am spus eu tinandu-mi mana peste lovitura provocata de tata.

-Va rog, num-ai dati! spuse Ania in timp ce tata ridicase mana pentru a ma lovi inca o data.

-Tu, cum, cum poti sa spui "Pentru ce a fost asta?" ca asa nerusinare?! dupa ce ca te lingi cu toti nespalatii pe la colturi? te-am crescut cum am putut eu mai bine, ti-am adus o mama care sa o inlocuiasca pe cealalta, ti-am cumparat tot ce o vrut sufletul tau, iar tot ceea ce ti-am cerut a fost sa il iubesti pe Andrei asa cum merita ... de ce Andra? de ce tocmai tu, fata tati ma rasplatesti asa?!

Cuvintele lui tata erau pur si simplu prea dureroase, erau de nesuportat. Erau prea mult si pentru mine.

-Cine era baiatul acela? spuse Andrei care se uita pe geam.

Am tacut nu am spus nimic ...

-Am spus cine era baiatul ala?!repetase Andrei cu tonul ridicat uitandu-se la mine.

-Deci nu ai de gand sa ne spui? rostise tata mergand langa Andrei.

Am dat din cap, ca si semn ca nu, acestia au zambit amandoi dupa care tata s-a apropiat de mine ...

-Te iertam, speram sa nu se mai intample acest lucru ...dar, ca sa fim siguri ca nu o sa se mai intample, tu si Andrei o sa plecati in Anglia pentru urmatorul an.

-Dar, tata ... nu vreau sa plec... am spus eu  stresata.

-Ba da, ai sa vrei ...

Au iesit amandoi din camera, in timp ce planificau plecarea...

Am cazut jos, plangand, Ania a venit langa mine luandu-ma in brate spunandu-mi ca totul o sa fie bine, in timp ce eu nu ma puteam gandi decat la faptul ca nu o sa il mai vad pe Cosmin.

"Drag jurnal, au trecut  trei luni de cand eu si Andrei am parasit Romania, Ania mi-a promis ca o sa mearga ea sa il anunte pe Cosmin in legatura cu tot ceea ce se intamplase. Vreau sa vin acasa, nu imi place Anglia, Andrei se face ca nu s-a intamplat nimic rau intre noi doi, dar acesta a inceput sa consume mult alcool, iar eu sunt una dintre victimele sale cand intrece masura, in momentul cand bea isi aduce aminte de tot ceea ce i-am facut, si de faptul ca l-am inselat. A INCEPUT SA MA BATA, imi este frica imi este foarte frica, vreau ca timpul sa treaca mai repede ca sa pot sa il revad pe Cosmin. Ma intreb ce mai face, se mai gandeste la mine, sau am ramas doar o amintire pentru el si o distractie?"

Zilele treceau incet, simteam ca incepeam sa am o interdictie la fericire, o interdictie pentru Cosmin, o interdictie pentru dragoste.Am ascuns jurnalul cat am putut eu de bine, ca nu cumva sa il gaseasca Andrei.

De cand eram in Anglia nu mai vorbeam cu nimeni, eram doar eu si Andrei, nu imi petreceam timpul alaturi de el pentru ca era un grosolan uneori si prezenta lui ma irita foarte tare,  asa ca singurul meu prieten era jurnalul meu, acel jurnal pe care il tineam ascuns sub salteaua de la pat.

Desi Andrei isi cerea scuze dupa ce ma batea, vanataile pe corpul meu erau tot mai multe, incercam sa vorbesc cu el, dar acesta pur si simplu nu era ca si Cosmin, incercam sa imi imaginez ca era el cand ma saruta, dar nu puteam, simteam scarba pentru Andrei, imi era sila de el.

-Veste buna, spuse Andrei pasind in camera mea.

-Ce anume? am spus eu incercand sa par relaxata.

-Ne intoarcem in Romania, maine... spuse acesta zambind.

-Pai cum asa? am spus eu sarind repede in picioare.

-Ne casatorim saptamana viitoare, draga mea, in sfarsit o sa ne casatorim!