Interdictie.

2.Fraierul.

Am iesit repede din camera, mergand direct inspre sufragerie, acolo unde Luca a inceput sa zambeasca in timp ce Mihai radea de mult.

-Deci, ti-a dat "bun venitul", asa-i? spuse acesta pe un ton ciudat.

Nu am spus nimic, dupa care mi-am luat lucrurile si am iesit afara pe usa, spunand "Ne vedem maine ..."

Ajunsa in internat am pus direct capul pe perna si am adormit, timpul trecuse asa de repede in orfelinat incat nici nu am realizat.

Era dimineata, alarma suna pentru a suta oara, iar intr-un final m-am trezit si eu, era ora 11 dimineata, iar cineva batea la mine la usa.

-Profesore Toma, am spus eu in timp ce ma aranjam.

-Grabeste-te, te duc eu in dimineata aceasta la orfelinat.

Am schitat un zambet fals dupa care am plecat sa ma pregastesc.

Vremea era tot asa de urata ca si ieri, ploua si mai tare, lucru care nu ma impiedica sa ma duc la orfelinat, pe pare ca doamna Adina a avut grija ca eu sa ma intorc acolo, aceasta vorbind cu Prof. Toma.

Acesta ma lasase exact la intrarea din cladire, am fugit repede inauntru ca sa nu ma ud, acolo unde l-am vazut pe Ion care statea pe o banca in interiorul cladirii si citea.

-Buna, am spus eu mergand inspre el ...

-Buna, esti bine? spuse acesta ridicandu-se repede inspre mine.

-Sunt bine, multumesc ...

-Stai linistita, Cosmin ii pedepsit, momentan nu o sa iasa de la el din camera... dar tot o sa fi nevoita sa dai ochii cu el...

-De ce? am spus eu revoltata.

-Fiind pedepsit acesta nu vine cu noi astazi la muzeu, asa ca va trebui sa stai cu el ... asa a pus Adina.

Am dat ochii peste cap, dupa care am plecat in cladirea D, acolo am stat pana toti ceilalti au plecat, dupa care am ramas singura.

La inceput sa stat in sufragerie, dar cu timpul am fost nevoita sa merg sa vad ce face Cosmin.

Am mers in liniste, nu am vrut sa il trezesc daca cumva dormea, imi era mult mai simplu sa am grija de cineva care doarme. Am deschis usa, dar intr-adevar, acesta era in pat, acoperit din nou tot. Camera era tot la fel de mizerabila ca si ieri, doar ca parea mai aerisita. Am inchis usa, dupa care am pasit in intoriorul camerei, dar atunci cineva m-a prins de mana si ma lipit de perete.

-Cosmin! am spus eu incercand sa-l dau de langa mine.

-Bine ai venit inapoi, frumoaso, vezi tu, acuma poti sa tipi cat vrei ... nu o sa te auda nimeni, cel putin pana deseara cand se intorc toti.

-Am bagat repede mana in buzunar dupa cheie, dar acesta mi-a luat-o inainte luandu-mi cheia din mana si bagand-o la el in buzunar.

-Te rog, da-mi drumul... am spus eu pe un ton serios.

Acesta zambise dupa care se trase de langa mine, punandu-se in pat, uitandu-se pe tavan.

-Cati ani ai? spuse acesta intr-un sfarsit in timp ce eu curatam prin camera.

-20, de ce? am spus eu incercand sa nu fiu atenta la el ...

-Esti din Cluj?

-Nu, sunt din Hunedoara, am spus eu uitandu-ma la el, care acuma statea intins uitandu-se la mine.

-Am auzit ca tatal tau este om de afaceri, inseamna ca duci o viata buna ...

-Duc o viata normala, am spus eu...

-Nu sti sa ii o viata normala... spuse acesta ridcandu-se in fund.

Acesta statea acuma cu spatele proptit de perete,uitandu-se la mine, am lasat tot ceea ce faceam si am mers langa el, zambind, dupa care am spus:

-Ce inseamna o viata normala pentru tine? am spus eu incercand sa ma imprietenesc cu el.

-Ei bine, spuse acesta uitandu-se inspre fereastra, pentru mine inseamna viata pe care o duc, o viata in care tot ceea ce vrei, trebuie sa te lupti pentru a primi...

-Ti-ai cunoscut parintii? am spus eu, o intrebare cam stupida.

Acesta se uitase la mine, dupa care a zambit uitandu-se inapoi pe tavan.

-Da... parintii mei m-au abandonat cand aveam sapte ani, adica acum zece ani, aproape 11.

Zambetul imi pierise de pe fata, acesta statea acuma uitandu-se inapoi pe fereastra, simteam cum trupul meu vroia sa il imbratiseze, dar dintr-o data telefonul meu a inceput sa sune.

-Da, Andrei, am spus eu pe un ton sec... uite, nu pot vorbi acuma, ne vedem deseara, te-am pupat.

-Iubitul tau? spuse Cosmin uitandu-se din nou la mine.

-Cam asa ceva ... am spus eu zambind.

-Il iubesti? spuse acesta curios.

-Ce intrebare ii asta? sigur ca il iubesc! am spus eu ridicandu-ma de pe pat ...

Acesta ramasese in spatele meu, dar dintr-o data, un sentiment ciudat m-a acaparat....

-De fapt ... nu il iubesc ... am spus eu in timp ce o lacrima mi-a curs pe obraz in jos.

M-am asezat din nou langa Cosmin, care m-a prins in brate.

-Ce faci? am spus eu incercand sa ma desprind  din bratele lui ...

-Cand eram mic, si eu aveam nevoie ca cineva sa ma tina in brate si sa ma asculte ... de ce esti cu cineva pe care nu iubesti? spuse acesta uitandu-se la mine.

M-am uitat in ochii lui, dupa care am simtit ca pot sa ii spun tot ceea ce nu am mai spus la nimeni...

-Ei bine, cand voi termina facultatea, tatal meu si tatal sau o sa incheie o afacere, iar eu si Andrei ne vom casatori.. o iubire aranjata, tatal meu nu ar permite ca eu sa umblu cu cineva care sa nu fie pe aceeasi scara sociala cu noi ...

-Si ce parere ar avea tatal tau, daca un baiat ca mine i-ar cere mana fiicei sale? spuse acesta apropiandu-se de buzele mele.

Am incpeut sa tremur toata, simteam ca o sa ii sara inima din piept, simteam ca o sa mor ...simteam ca plutesc.

-Te rog, nu iti bate joc... am spus eu in timp ce am inceput sa plang... niciodata nu am avut cu cine vorbi, toata lumea sta cu mine din interes ... toata lumea....

-Nu imi bat joc ... de ce mi-as bate joc de tine? sti, pana acuma nici o fata nu a reusit sa ma impresioneze la fel de mult cum ai facut tu in cateva ore ...m-am gandit toata noaptea la tine, si chiar ma bucur ca ai ramas cu mine astazi... spuse acesta pe un ton asa de dragut.

M-am uitat la el, iar mana lui mi-a sters lacrimile, dupa care buzele lui le-au atins pe ale mele... facandu-ma pur si simplu sa raman fara aer, facandu-ma sa simt ca plutesc.

Eram cu Andrei de 5 ani, si niciodata nu am simtit acest lucru cat timp am fost cu el ... niciodata nu mi-a facut inima sa bata mai tare, niciodata nu a reusit sa ma faca sa visez.

Cosmin se uita la mine in ochi, iar eu, eu nu mai incercam sa ma desprind din bratele lui ...ba din contra, l-am luat ei su in brate.

Acesta se aplecase din nou asupra mea, incercand sa ma sarute, dar atunci am realizat ca tot ceea ce eu faceam nu era bine.

M-am ridicat din pat, reusind sa i-au cheia din buzunarul sau, am fugit repede inspre ea, am descuiat-o dupa  care am iesit afara, incuiand-o in asa fel incat sa nu poata iesi.

Am stat singura in sufragerie asteptand ca ceilalti sa se intoarca, dupa care am plecat acasa spunandu-i lui Ionut ca saptamana aceasta nu voi putea veni deloc.