Dușmani, frați sau mai mult de atât?

Cap 2

-Ți-a fost dor de mine?

-Shinn, CE NAIBA CAUȚI LA UȘA MEA?!

Strig la el. Acesta imi zâmbește uitându-se superior la mine.

-Casa noastră vrei să zici, frate !?

Pune accent pe frate, ochii mei se măresc uitându-mă lă zâmbetul superior de pe buzele sale, zâmbet ce mă scotea din sărite.

Mă uit in ochii lui asigurându-mă că îi trasmit fiori până în măduva spinări destul de rece incât să ii facă pielea de găină apoi printr-o mișcare îi prind mână și îl trag obligându-l să facem schimb de locuri, acum eu eram cel ce se uita zâmbind superior la el.

-Nu mai vorvi prostii, carăte! Spun pe o voce răgușită de la plâns dar destul de groasă incât să observ cum acesta mă privește mirat și cum inghiți in gol, îi tântesc ușa in nas. Apăsa pe clanța uși vrând să intre inăuntru, fără să stau prea mult pe gânduri am incuiat ușa , așa iți trebuie idiotule spun rânjând in mintea mea.

Îmi dau geaca jos, in timp ce prostul Shin bătea și țipa nervors la ușă. In fața mea apare o doamnă, era micuță avea părul prins in coc și purta un șorț roz cu inimoare.

-Ai putea să-i dai drumul fiului meu in casă?

Îmi spune femeia pe un ton blând care făcuse doar să-mi crească nervi.

-Pardon, de ce i-ași da drumul in casă idiotului de afară? Și cine sunteți dumneavoastră? Ce faceți aici?

O intreb răstit pe doamna care parcă dintr-o dată că își inghiții cuvintele.
Peste noi se lăsase o tensiune, iar in momentul in care era pe cale să vorbească zgomotul provocat de ușă îmi atrage privirea. Era Kannazuki iar in spatele lui Shin, poate să-mi explice cineva ce se întâmplă??? Intreb furios deja sătul de toată treaba ba asta.

Kanmazuki- O să-ți explic calmează-te.

Tonul pe care imi vorbea doar imi provoca scârbă, spune-mi odată ce se întâmplă!?

Simțeam deja cum pic psihic la pământ, aștept o explicație din partea lui Kanamazuki... Care doar se uita in ochii mei...

-Nu mai bine ne așezăm jos?

Incearcă femeia să mai limpezească apele și să reducă din tensiunea ce se putea tăia cu cuțitul în aer.

Mă așez pe canapeaua din living, simțeam cum explodez, Shin stătea chiar in fața mea holbându-se la mine, lângă el sau pus cei doi iar domnul Kanamazuki începe să vorbească.

-Tânere Aka...

-Nu-mi îmi zi așa, doar mama o făcea!!

Il intrerup din vorbit, pur și simplu nu suportam ideea ca alcineva inafară de mama mea să mă strige așa.

-Akara, ințeleg că ești stresat și că toată situața aceasta te depășește dar te rog să mă asculți, mama ta mi-a dat un mesaj in care îmi spunea că in curând va muri și că nu vrea ca tu să rămâi singur așa că ma rugat să te i-au in grija mea.

Contunuă el arătându-mi pozele de pe telefonul său.

-Și cine sunt ei? Fac referință la doamna și Kamanazuki.

-Ea este soția mea Anastasia, iar este Shinn.
Este într-un  an cu tine , sper să vă ințelegeți, din monent ce el este fratele tău vitreg.

-CEEE!!?? CUM SĂ FIM FRAȚI VITREGI?
Dacă până acum am reușit să-mi țin in fru furia și tot ce se zbătea inăuntrul meu asta e cireașa de pe tort.