Dușmani, frați sau mai mult de atât?

Cap 4

-Ce peștele măsi faci!? Il intreb pe Shin

Acesta râde in continuare fără să fie intimidat de privirea pe care i-am aruncat-o.

-Shin nu glumesc cu tine! Dacă iți dau o palmă peste ceafă vezi cum înoată oameni pești numaidecât! Il ameniț in timp ce acesta face pași in spate neoprindu-se din râs ca un om scăpat de la spitalul de nebuni.

-Normal că nu mă transoform in Triton, Siren sau ce o fi dacă mă ud de unde ai mai auzit tâmenia asta!? Il intreb pufnând din nas.

Acesta doar zâmbeste și incepe să alerge prin jur fără ai păsa de lumea care se holba la el sau de picurii de ploie ce-i faceau hainele loaică odată cu fiecare pas.

-Hai omule, glumeam doar! Nu o lua in serios!

-Da, foarte amuzant este să mă arunci in dictamai balta, Shin, sunt plin de noroi!
Când te prind vei regreta!

Strig la el incepând să fac pași mai rapizi spre el. De ce am fost deacord să ies cu el... Defat nu, nu am fost deacord. M-am trezit cu el in camera mea lându-mă pe sus afară.

-Prinde-mă dacă poți! Strigă acesta la mine depărtân-du-se. 

După ce zi am minunată am avut asta îmi mai lipsea, pufnesc iritat din nas și mă opresc in loc. Mă întorc cu spatele la Shin și mai fac câțiva pași înapoi, mă duc acasă!

Nu mai am chief de jocurile lui prostești, de dimineață a avut loc ceremonia mamei de înmormântare. Toate rudele sau adunat într-un loc pentru a aduce flori, lumănări, coroane și a-și lua la revedere de la mama. Nu am prea pus in seamă pe nimeni am stat într-un colț și am așteptat să treacă deși toate mă priveau cu milă și incercau mai mult sau mai puțin să mă incurajeze, Shen a fost singurul de care chiar nu-mi ardea a vorbit  deloc, după ce sa văzut total ignorat sa liniștit, a tăcut și si-a lăsat capul pe umerul meu gest prea drăguț pentru un idiot. Nu-l înțeleg de ce face toate astea într-adevăr știu că mă urăște și profită de momentele mele de slăbiciune, pentru a-mi face viața in iad. Pare mai afectos cel puțin, dar tot nu cred că are suflet in el!

Revin din gândurile mele când acesta mă trage brus de mână!

-Unde crezi că mergi? Intreabă Shin destul de nervos... Eu ar trebui să fiu nervos pe el nu el pe mine!

-Oriunde nu ești tu! Mă trezesc că-i răspund dându-i mâna la o parte și dându-mi ochii peste cap deparcă nu era la mintea cocoșului.

Primesc o încruntare din partea acestuia căruia nu-i dau prea mare importanță și îmi continui drumul.

- Akira oprește-te!  Strigă acesta pe un ton nou vizibil iritat dar nu-l ascult și in scurt timp il văd pe acesta alergând lângă mine.

-Ce te-a apucat dintr-o dată?

-Ce ma apucat pe mine, ce te-a apucat pe tine? De ce te comporți de parcă iți pasă de mine? Așa dintr-o dată, nu am nevoie de mila ta, doar lasă-mă in pace!

Pufnesc la el fără să vreau dând frâu liber sentimentelor și emoților ce le aveam din secunda în care acesta și-a deschis gura.

Shin rămâne puțin in spate cu capul in jos părând că refectează la ce a făcut sau mai degrabă gândindu-se la un enervant de răspuns.

- Tu te uiți la tine? Face acesta o mică pauză făcând un pas in fața mea asfel blocându-mi drumul. Ce greșit dacă vreau te scot din starea ingrozitoare in care te afli? Intrebă pufând din nas, și-a pus mâinile in sân și bătea ușor din vârful picorului in timp ce mă fixa cu privrea.