Dușmani, frați sau mai mult de atât?

Cap 3

-Hey, hey , halooo ești bine?

Tresar din pat ca ars, răsuflam greu iar lângă mine era Shin care se uita panicat la mine find cu palma pe obrajul meu.

Ce faci îl întreb aproape făcându-l pe băiatul din fața mea să tresară speriatm.
Acesta parcă era într-o treanșă, mă uitam curios la el.

-Țipătele tale se auzeau până în cameră mea, așa că m-am trezit panicat când am întrat în camera ta erai în pat, păreai într-un coșmar am încercat de mai multe ori să te trezesc însă nu ai reacționat în niciun fel. Eram pe cale să te plesnesc când te-ai ridicat brus, m-ai speriat omule! Țipă acesta ultima propoziție la mine iar eu deabea atunci realizes in ce stare mă aflam, ciudat nu-mi aduc aminte despre ce am visat.

Shin se așează lângă mine, luase o gură mare de aer și se uită în ochii mei. Îmi pune mâna pe umeri iar în acel moment sub atingerea sa niște furnicături își fac apariția,acesta cu o voce mult mai calmă ca precedent. Cu un zâmbi încurajător și o față de tâmpit... Îmi fixase ochii iar gura lui începe să se miște.

-Nu mai fi un papă laptă care își plânge mama. Mama ta nu mai e, aceptă! Treci peste.

îmi dau ochii peste cap și îi împing mâna de pe umărul meu. De parcă era așa ușor.

-Doar pleacă. Îi spun dezamăgit credeam că?mă ințelege și nu se mai comportă ca un idiot, viața iși bate joc de mine in ultimul hal nu era destul că trebuie să-l suport la liceu acum mi-e și frate!

-Și dacă nu vreau? Întreabă el pe un ton pițigăiat dându-și ochii peste cap.

-Prezența ta nu e te necesară, nici dorită! Îi replic deja sătul.

-Ai dreptate. Nu trebuie să fiu aici, rămân puțin umit de cuvintele iar acesta cu un zâmbet pe măsură continuă. Dar vreau să fiu aici.

-Shin, du-te dormi și lasă-mă naibii în pace!
II spun încercând să nu-l bag în seamă deși idiotule sa pus deasupra mea.

-Ți-am spus vreau să stau cu tine, nu îmi pot lăsa bebelușul meu singur! Exclamă acesta în timp ce se face mai comod în pat.

-Ce să-ți zic să te fac să înțelegi că nu am  nevoie de tine, nici acum și niciodată! ? Îl întreb pe ton rece dânsul mai la o parte de lângă mine. Și nu sunt bebeluș! Ii replic inaite de a cădrea pe partea opusă.

Știam că doar voia să-mi fută nervi și culmea reușea.

-Nu este nevoie să ai nevoie de mine, eu vreau să fiu aici, da? Iar tu nu ai ce-mi face decât să mă lași să-ți fiu alături! Îmi spune acesta zâmbindu-mi în timp ce se intoarce urmând să ma strâns tare în brațe.

Jur că nu-l ințegel pe tipul asta apare atât de random la mine acasă, se comportă atât de afecțios cu mine de parcă noi eram prieteni sau ceva .

- Tot la fel de țăpos ești, nu? Întreb zâmbind mereu când își punea ceva în cap puteai să-i faci orice așa rămânea... Cel mai enervat luctu la el.

-Dap! Dă acesta din cap aprobător punându-și capul mai bine pe pieptul meu.

Îi mângâi părul grijulii când mă gândesc că acum câteva zile ne dădeam cu tot ce prindeam în cap și ne certăm din orice minune. Poate chiar sa schimbat... Puțin...

-Acum, hai la nani beby, trebuie să fi odihnit, și în legătură cu mama ta ea nu ar fi vrut să te vadă plângând. Azi ai avut o zi grea noroc cu mine că asfel nu știu ce se alegea de viață ta.

Uitați ce am zis, e un nesimțit .

-Nu te mai crede atât de important și nu-mi mai zi beby dacă ți la viață ta! Îi spun și îi trag niște fire de păr.

-Au, Akira ești tâmpit!?

-Eh, poate!? Îi răspund chicotind de față lui.

-La's că vezi tu! Spune și trăsar aducându-l de pe mine.

-Tâmpitule i-ați mâinile reci de pe abdomenul meu!

-Și ce îmi faci dacă fac asta? Întreabă cu un rânjet pe față începând să mă gidile.

Încep să râd copios și îl trag de brațe ajungând sub mine, încep să-l gâdil iar acesta deja mă implora să mă opresc.

-nu scapi tu așa ușor! Îi spun în timp ce râdeam de reacția lui.

-Oh, termină, nu mai pot! Zice acesta găfâind.

Mă opresc din gâdilat și mă las pe pat în partea opusă lui.

-Hai să dormim! Sparge Shin liniștea și se face mic acopeinduse cu plapuma, mă întorc spre el și îl cuprind în brațe nu știu de ce anume mă comportăm așa cu el dar nu mai uream atât de tare compania lui. După ce mă cuprinde în brațe își ascunde față timid în scorbura gâtului meu, respirația sa era caldă iar mâinile sale transpirau mai mult decât era cazul, era ca un pisoiaș de pisică pufos, îmi las mâinile lângă corpul lui și parcă pentru următoarele momente uit de toate problemele și adorm în brațele pisoiașului meu.

-noapte bună. Îmi șoptește acesta în ureche înainte să adoarmă.

                  To be
Continued!