Dușmani, frați sau mai mult de atât?

Cap 6

Zilele au trecut, iar acum este momentul să mă reântorc la liceu . Nu am absolut niciun chef de liceu asta explicând de ce stau de aproximativ 10 minute pe marginea patului gândindu-mă la sensul vieții mele. O bătaie in ușă îmi capturăză atenția. Știam deja cine se află in spatele ei insă nici să răspund nu aveam chef așa că nu pun in seamă. Bătăile devin tot mai insistente, mă ridic in vârfurul degetelor injurând in minte momentul in care Shen mi-a devenit frate vitreg.

-Bunăăă dimineața rază de soare, pregătit de scoală?

-Shen, nici măcar mama nu mă lu-a cu replici mai ridicole ca asta!

-Oare când vei invăța să saluții frumos? Intreabă Shen universul in timp ce iși dă ochii peste cap neâmpresionat de gestul lui mă intorc spre baie și mă apuc să mă spăl pe față. Am niște chearcăne de zile mari, poate chiar trebuia să mă pun ieri devreme la somn, practic, da, am făcut-o doar nu mi-a venit somnul și am ajuns să dorm 2 ore, eh măcar am dormit puțin. Privind partea bună am fixică și pot dormi.

-Am pregătit micul de jun, Akira, vin-o jos.
Mă strigă doamna Kanazuki.

Nu eram deloc obișnuit cu ideea că ei chiar vor locuii cu mine, insă, nu pot face nimic în privința asta domnii Kanazuki au devenit legal tutorii mei din pricina documentelor pe care le-a făcut mama înainte să se ducă. Peste 2 lună voi îmiplini 18 ani, iar peste 3 luni voi termina liceul, voi face facultatea in New York. Voiam să dau la criminalistica de la inceput pentru a avea destui bani pentru tratamentele mamei, care din pacate nu mai pot fi.... poate după ce îmi voi aduna destuii bani voi cumpăra această casă, am prea multe amintiri cu mama aici, nu le pot lasa baltă, aici am crescut practic de la 3 ani.

-Viii o dattă??? Se aude strigătul lui Shen urmat de bufnitura provocată de ușă.

-Ce te i-a atât de mult să te pregătești, ești cumva o prințesă care trebuie să facă ceva foarte speciiiel pentru regatul său, sau?
Intreabă acesta pe un pițigăit enervant din cale afară

-Da, mi-ai aflat secretul acum pleacă!

-Bine prințes-o. Spune in timp ce iși infășurează brațele imprejurul meu.

-Ce peștii măsi, Shenn dă-te de pe mine!?

-Nu, am nevoie de baterie, nu te mai zbate dacă nu vrei să-mi scot dinții de pește pisică la tine! Mârâii acesta in timp ce mă strânge mai tare in brațe.

-Nici să nu îndrăznești! Il amenți privin in oglindă rânjetul de pe față.

Nici nu termin bine de zis căci acesta se ridică pe vârfurii și îmi sărută crestea capului. Se putea și mai rău răsuflu ușurat in timp rămânem așa pentru câteva clipe, strașnic, mă relaxa imbrăcișarea lui iar pentru un moment in capul meu sa așternut o liniște de care rar am avut parte in perioada asta.

-Ași putea sta așa la nesfârșit! Exclamă Shen fericit.

-Eu nu, dă-te de pe mine!  Exclam eu mai incet, nu mint îmbrăcișarea lui era plăcută insă nu-i voi recunoaște asta nici să mă bați.

-Haide, trebuie să coborâm! Micul de jun este gata. Spune incântat Shen prizându-mi mâna in a sa. Și poate dacă nu eram atât de obosit ripostam, insă, in momentul respectiv nu găsesc puterea necesara.

Shin era atât de fericit, apropate că sălta in timp ce coborea scările. Cum poate avea cineva atâta energie de dimineață...? Tipu asta avea energie și in locul meu.

După ce ajungem jos realitatea mă lovește din plin doamna și domnul Kanazuki erau împrejurul mesi din bucătărie ambi mă salută respectos când mă observă lângă fiul lor. Shen mă trase pe scaunul lângă el indemându-mă din priviri să i-au loc. Mă confrirm și mă așez. Rup incet pâinea și incep să mânânc ouăle din farfurie. Ieri trecusem peste prânz și cină așa că aceste ouă păreau rupte din rai chiar acum stomacul meu se afla pe un nor la fel de pufos ca gălbenușul moale din mijloc.

Ceialți erau tăcuți dimineața asta iar eu nu mă puteam bucura mai tare de această liniște ca acum. După ce termin duc farfuria in ghiuvetă și o clătesc. Toți ochii din bucătărie erau ațintiți asupra mea făcându-mă să mă simt prost. M-am gândit pentru o secundă la o scuză bună pentu a reuși să evadez din propia '' famile "

-Eu... Merg la școală. Zic ferm apropate de ieșirea din bucătărie.

-Se spune mulțumesc pentru masă, Akira. oftă Shen. Nu aveam de când să-l pun prea mult in seamă până ce nu-i simt mâna rece peste umărul meu, tresar ușor in continuare ignorându-l și dându-i mâna inapoi. Acesta făcură botic.

-Asteaptă-mă Akira, mi-am uitat ghiozdanul sus. Trăsare acesta după ce iși incălțase puma-urile albe. Fugi fără să astepte aprobarea mea pe care orcum nu aveam de gând să i-o dau.

Ies de pe ușa mărind pasul. Îmi pun căștile in urechi ingnorând asfel gălăgia traficului de dimineață, norocul meu era că făceam doar 15 minute până la școală.

-Akira. Îmi aud numele strigat in mulțimea de oameni, insă, nu mă chinui să incetinesc pasul sau să-mi intorc capul.

-Omule,oprește! Exclamă Shen cu sufletul la gură in fața mea.

-Bloclezi calea, Shen, dă-te!

-De ce nu m-ai așteptat? Intreabă acesta stând in acelaș loc cu brațele incrușisate in piept.

-Nu este evident? Intreb in timp ce incercam să-l ocolesc. Acesta se pune pe partea laterală mie asfel blocându-mi din nou calea.

-Ămm... Nu! Zice Shen sigur pe el. Se apropie ușor de el. Și-i dă un sărut pe obraj. Asta m-a luat prin surprindere. Roșeste și se intoarce pe vârfuri.

-Hai sâ merge. Zice Shen într-un final zâmbind până la urechii.

(***)

Akira in acest moment se gândise doar la cum iși bătea joc universul de el. Îl urea pe Shen era atât de insistent iar de la sărutul din noaptea aceia ploioasă mintea in sa se desbătea un intreg război. Nu fusese  obișnuit cu un Shen căruia să-i pese de el, ba chiar să fie tratat cu atâta atenție din partea acestuia, lucru ce nu-l deranjeza prea tare ii se păruse ciudat, incă ii se pare dar nu in acelaș mod. Ușor, ușor se obișnuise cu ideia că Shin poate fi drăguț uneori . Mai nou descoperise ceva ce până acum Akira nici nu știa că Shen poate avea anume sufletul. Descoperise că acesta se comportă ca un copil asemănător unui pui de pisoiaș. Era cu adevărat un alt Shen unul căruia nu-l interesa doar distracția, care nu aștepta să greșească să-i poată scoate ochii, care nu-l făcea de râs deși pur și simpla lui prezență lângă umărul lui părea că-l facea de râs pe holuriile liceului. Obișneau să se confrunte mereu, nu in cel mai potrivit mod, aveau o ură reciprocă de parcă scopul lor erau să se hărțuiască reciproc deseori ajungeau la detenție impreună. Orinde se alfară Shen și Akira intorceau privirile oamenilor, deși, unorii se ajungeau prea departe. Adolescenți liceului paria mereu pe cel care avea să câstige confruntările. Faptul că acum ii vedeau impreună spre drumul de liceu provoca o curiozitate aparte atenția fiind pe cei doi. Totuși Akira nu-și putea da seama de intențile lui Shin, se gândise mult nicio explicație nu-i părea logică cum putea acest băiat să se îndrăgostească? Shen e un băiat atractiv într-adevăr orcine ar da totul doar pentru a schmba o vorbă cu el, doar uitând-se cu ochii lui vărzui orice fată din liceu se topea. Pe când el putea avea pe oricine il alese tocmai pe el . Gândurile îl făcea să se întoarcă de pe o parte pe alta in pat. Totul era un dezastru, el era un dezastru iar Shen ii oferise o liniște, o pace, o siguranță aparte, inăuntrul său dezvoltase o dorință precum o flacără pentru Shen de care nici măcar el nu era coștient. In schimb Shen era sigur pe sentimentele sale și era ferm convins că in următoarele 5 săptămânii avea să-l facă pe Akira să-l iubească. Nu se indoise nici o clipă de abilitățile lui de cucerire, era increzut, nimic nu-i putea sta in cale iar el știa prea bine. Orcât de mult avea Akira să-l respingă nu avea degând să renunțe, nu atât de ușor! Nu-și pierduse spernața, ba, din contră il motivau. Il facea să-l dorească mai tare pe zi ce trece. Voia să fie a lui ca un suvenir de mii de dolari la care oricine putea doar visa să-l dețină . Voia să-i fie pereche pentru o viață intreagă avea să-i mărturisească ceva ce până acum nu credea că va spune cuiva insă Akira ii umblase in minte fără plată ani de zile drept pedeapsă vrea să fie a lui o viață întreagă!

                 TO BE
CONTINUED...