Te iubesc azi, mâine, toată viata!

III

Mi-amintesc și acum prima dată când am iubit cu adevărat. M-am ales cu o rană groaznică, dar a meritat. Câte relații nu am avut? Câte persoane nu am zis că le iubesc cu adevărat? Pfaa.. au fost o mulțime, dar nicio relație nu s-a sfârșit cu s-a sfârșit aia. Doamne, cât îl iubeam.

Știu și acum că a fost „un cadou de Crăciun" întârziat, noi cunoscându-ne pe 26.12. L-am cunoscut cum nimeni n-ar fi făcut-o până atunci. Prima privire a fost de neuitat.. Cum pot să-i uit vreodată ochii ăia perfecți și albaștrii? Oh, dacă ar citi asta ar râde și m-ar face nebună. Cum am putut să mă îndrăgostesc așa? Parcă puteam prevestii din înainte ce se va întâmpla, dar am vrut să nu fiu negativistă. M-a iubit, m-a alintat și m-a făcut să nu-l pot uita niciodată. Știam din prima clipă că va fi marea mea iubire..

Cum a putut să mă „vrăjească" așa de rău?

Îmi amintesc că primul Revelion fără părinți a fost făcut cu el.Parcă seara aia prevestea ce se va întâmpla mai târziu.. A fost o seară pe care nu o voi uita niciodată. În seara aia câte nu mi-a promis? Câte nu ne-am jurat? Toate fiind acum reproșuri și regrete din partea lui..

N-am să pot să trec niciodată peste. Câtă indiferență o dă-i arăt de acum.. De fapt nici nu cred că-mi mai pasă.. Oh, pe cine păcălesc? Îl iubesc enorm..enorm de mult. Îmi pasă enorm de el, iar lui nici măcar nu-i pasă încât să întrebe dacă mai exist. N-am fost perfectă, dar l-am iubit în felul meu. N-am înțeles nici acum de ce naiba a mai intrat în viața mea.