Învăluie-mă în iubire

Capitolul 3

 Sângele mi-a înghețat în vene când am auzit numele acelui bărbat, de ce este el aici, acum? El trebuia să vină de la graniță o dată cu distrugere familiei mele, adică peste 5 ani și ceva...de ce este aici?

Am rămas în loc, deoarece picioarele mele nu voiau să se miște, am privit cum soldații se apropiau călare, iar în fruntea lor stătea Marchizul Caliston Arawn Karson, un om pe care nu voiam să-l văd în această viață. Dar trebuie să recunosc, el arăta precum era descris în nuvelă, un complex rece, aproape ca și cum moartea l-a sărutat înainte, părul roșu precum focul era lăsat să crească, arătând cu aroganță că nu fusese învins în nici o luptă. Ochii negrii precum smoala priveau înainte, erau goi, acest bărbat care își călărește armăsarul cel negru își merită porecla de Ucigașul fără cap, sau mai era Nebunul, deoarece acesta face doar ce crede el că este bine să facă, neținând cont de părerea regală sau a celorlalți nobili. Acest bărbat este cel mai bun strateg pe care regatul l-a avut vreodată, deși i se spune ,,Ucigașul fără cap", el ucide cu cap și rapid. Neplăcându-i să-și murdărească hainele cu sânge sau să-și piardă timpul pe un om singur și să-l tortureze când poate ucide 100 și trece peste ca și cum nimic s-a întâmplat.

Bărbatul pe care îl privesc acum este răufăcătorul din ,,Suflete pereche", deoarece el era adevărtul suflet pereche al protagonistei, dar acest lucru desigur nu a fost acceptat de către Alexander. Așa că, acest bărbat a fost ucis mișelește chiar de propriul său suflet pereche, experimentând un chin de nedescris din cauza otravei folosite de Sophia. Chestia era că acesta era imun la otravă, dar el este alergic la miere, așa că Sophia i-a dăruit prăjituri cu cantități mari de miere adugată.

Îmi este milă de el, dar nu o să-l ajut, fiecare pe cont propriu. Îmi repet acest lucru și mă uit la el trecând pe lângă mine, dar ca și cum simțind ceva, îl văd cum își întoarce capul și priviriile ni se intersectează. Inima încetează să-mi bată pentru o secundar, dar îmi revin și continui să-l privesc rece. El își întoarce privirea și-și continuie drumul. Am respirat ușurată și m-am întors înapoi, mergând cu pași măriți spre trăsură cu inima care-mi bubuie în piept, îmi este frică de el, vreau să mă întorc acasă.

---

O dată ajunsă înăuntrul trăsurii m-am liniștit, mi-am lăsat corpul moale pe bancheta confortabilă și privesc tavanul acesteia, gândindu-mă la întâlnirea de astăzi, cum am reușit să-l întălnesc fix pe el? 

Autorul nuvelei ,,Suflete pereche" menționase pe forumul de discuții înainte să părăsesc acea viață că sufletul pereche ți-l alegi, nu-ți este ales în general. Dar acesta a insistat pe ideea că deși Caliston era logodnicul Sophiei de când aceasta s-a născut, ei fiind promiși unui altuia de către bătrânii din famiile lor. Din păcate, Sophiei nu i-a păsat de acest lucru, aceasta petrecând o aventură plină cu dragoste alături de Alexander, logodnicul meu în acest moment. Ea reușise în viața mea anterioară să rupă logodna cu Caliston și să devină concubina lui Alexander.

Caliston nu și-a ales sufletul pereche, i-a fost ales de către familia sa și mai ales de către autor. Dar eu? Eu care aveam propria mea conștiință când am venit în această lume, dar l-am ales pe Alexander? Un bărbat care nu mi-a cauzat nimic fericit, ci doar o tristețe infinită și trădare. Ar trebui să las povestea să meargă în cursul ei? Nu, nu o să fac acest lucru.

O să mă răzbun, dar nu prin a-mi murdări mâinile, oh nu. O sa o pun pe Marie să facă acest lucru la bal, să-i urmărească și să-i înregistreze cu ajutorul globului și o să mă asigur că aventura lor va apărea pe prima pagină a ziarelor. Acum mă bucur că am fost născută într-o lume plină de magie, dar în același timp nu mă bucur deoarece sunt un caz special. Eu nu am nici un fel de putere magică, dar acest lucru nu mă afectează deoarece reputația familiei mele intră în joc aici susținându-mă de la spate și dându-mi fiecare drept să-mi exercit puterea de fiică a unui duce asupra oameniilor.

M-am încruntat în timp ce mă gândesc de ce a ținut Caliston atât de mult la Spohia? Din ce țin minte el era un om de onoare ce ar fi ucis pe loc pe cineva care l-a trădat, așa că de ce? Este oare ceva ascuns în nuvelă? Sau ceva peste care am sărit? 

Ca fiecare răufăcător Caliston a avut o copilărie traumatică, tatăl său, fiind mâna dreaptă a regelui, și având un complex de superioritate imens l-a împins pe Caliston la antrenamente extreme, otrăvindu-l pentru a-i mări imunitatea la orice otravă, nu l-a lăsat să-și facă prieteni sau să meargă la academie. Deoarece tatăl sau credea că el o să-i predea mai bine fiului său decât oricine altcineva. Dar partea ironică este că acest tată și-a educat fiul atât de bine încât a ajuns sa fie ucis de acesta, da, Caliston și-a ucis abuzatorul și a preulat moșia. Nobilimea l-a urât și denigrat, dar nu puteau ignora sentimentul de frică care le străbătea corpul când se apropiau de el. Dar cei din familia regală? Ei au rămas tăcuți, regele nu a protestat și nu a contestat decizia lui Caliston de a-și ucide tatăl, nu pentru că era de acord cu el, oh no, adevărul este departe de acest lucru.

Adevărul era că, prin sângele familei Karson curge esența diavolului, care o dată iritat nu se va opri din a ucide acea "muscă" enervantă. De aceea Regele a rămas tăcut la uciderea mânei sale drepte, tatăl lui Caliston, și mai ales de aceea Caliston Arawn Karson nu se întoarce des în capitală, având doar amintiri neplăcute aici care-i provoacă dezgust și care-l răscoală pe dinauntru.