Doua gemene = O suta de probleme

"Hormonii sunt de vina, nu eu!"

Mai stiti ce a zis sora mea? Oh da, sa imi fac un iubit. Exact asta am de gand sa fac. Stiu ca ma enervez usor si ca iau chestia asta prea in serios, dar tot vreau sa o fac, vreau sa ii arat ca pot. O sa vada ea! Si ea si mama.

Ma ridic din pat si cobor direct in bucatarie...sau cel putin asta incercam sa fac pentru ca fix cand deschid usa reusesc sa disting doua voci, cea a fratelui nostru si cea a mamei, care se pare ca isi iau ramas bun.

- Nu vrei sa iti iei ramas bun si de la surioarele tale? il intreaba mama neobisnuit de calma si deloc nervoasa. Serios acum?! S-a culcat cu o fata si mama nu ii face nimic?! Asta a fost tot? Wow, l-a certat putin si gata. Daca am fi fost noi nu ne-ar fi lasat in pace.
- Mai bine nu. Doar o sa incerce sa ma enerveze si sa faca pe bucuroasele in fata mea. Si sa faca pe bucuroasele in fata mea, il ingan mimand si cu fata. Nu e ca si cum m-ar vedea, oricum.
- Draga, ce faci acolo? ma intreaba mama, vizibil iritata.
- Am venit sa imi iau ramas bun..., spun coborand scarile pana la fratiorul meu, de la scumpul meu fratior, completez in timp ce ii dau niste palme zdravene peste spate ca sa-l doara.
- Sa stii ca si mie o sa imi fie dor de tine, SURIOARA, imi spune el si ma loveste peste spate foarte tare atunci cand rosteste accentuat cuvantul "surioara".
- Okay atunci, pa! spun impingandu-l de la spate cu tot cu valize ca sa plece odata!
- Scumpo, nu-i frumos! imi atrage mama atentia.
- Oo, de parca epilatul pe picioare in bucatarie e frumos! ranjesc iar mama se roseste toata la fata. Banuiesc ca te-am enervat suficient pentru un moment asa ca am sa plec, spun si o iau la fuga pe scari.
- Nu atat de repede! Vezi ca azi vom avea niste invitati la cina, striga mama din usa de la intrare.
- Putin imi pasa! spun si trantesc usa. Dar totusi sunt curioasa pe cine a mai invitat de data asta.

Dupa ce mi-am facut rutina zilnica ma pregatesc sa plec prin oras. Ajung la usa, o deschid si de nicaieri apare Kim.

- Ce faci, surioara? ma intreaba ea, zambind strengaresc.
- Merg la shopping. Vii si tu?
- Cum sa nu? N-am mai fost de mult, spune si urca repede sus iar intr-un minut revine, imbracata total diferit. Sa mergem!

Avand in vedere ca noi nu avem permis a trebuit sa ne deplasam pe jos, dar totusi nu e asa rau, adica nu pentru mine, caci Kim deja incepe cu (,) comentariile. Ajunse la mall oftam amandoua deodata, fiind foarte usurate ca am sosit, dar si obosite. De ce trebuia sa locuim asa departe de mall-ul nostru preferat? Viata e cruda.

- Sa vezi si sa nu crezi, o aud pe Kim zicand si ii urmaresc privirea, iar in momentul in care vad la cine se uita izbucnesc intr-un hohot de ras.
- Carter?! rad, mirata in acelasi timp.

Carter statea in mijlocul mall-ului, imbracat intr-un urs si cu o pancarda in mana pe care scria "Mergeti la BearCity! Doar aici puteti gasi cele mai frumoase costumase pentru copii!". Deci aici lucreaza el. Ma intreb cu cat e platit si de ce Doamne s-a mutat. O fi vrut sa scape de noi? Dupa ce imi revin din gandit imi intorc inapoi privirea spre el si vad ca si Kim era acolo. Cand a plecat de langa mine? E rapida. Vazand ca cei doi fratiori ai mei se cearta profit de moment si grabesc pasul spre cel mai apropiat magazin de haine. Sper doar ca Kim sa nu ma gaseasca prea curand. Avand in vedere ca ziua asta a inceput chiar bine nu am de gand sa fie stricata de unul dintre ei, mai ales de Kim care probabil va face misto de mine, acum ca nu mai are de cine. Cred ca o sa ajungem sa ne batem una pe cealalta acum ca fratele nostru s-a mutat.

Imi plimb privirea printre hainele frumos aranjate pe suporturile din magazin. Toate sunt extrem de cool. Cred ca imi va lua ceva. Macar daca as avea pe cineva de la care sa cer o parere, un sfat...cineva cu simtul modei care...

- Hey, Ev'! aud o voce destul de puternica in spatele meu. Ma intorc si il vad pe Justin. Cand Doamne a crescut atat de inalt?
- Cand Doamne ai crescut atat de inalt? respir, scotand toate cuvintele din gandurile mele intr-o secunda. Cred ca aratam cam dubios holbandu-ma la el asa, dar ma speriase. Ma speriase mai mult cand constatasem ca eu abia ce ajungeam la umarul lui si sunt sigura ca eram mai mare inainte.
- Am crescut zece centimetri peste noapte, glumeste el, incepand sa rada dupa care face cativa pasi in magazin, incepand sa se uite si el printre haine. Deci, cumparaturi? ma intreaba, intorcandu-si privirea spre mine, zambind.
- Yep, dar am dificultati. Nu am idee ce sa aleg. Toate sunt minunate.
- Si banuiesc ca imi vrei ajutorul? ma intreaba, ridicand din sprancene fericit. Se vede ca il pasioneaza.
- Nu puteam alege pe cineva mai bun, spun si ii fac cu ochiul dupa care ma indrept spre cabina de proba iar Justin imi aduce un munte de haine. Serios?! exclam, speriata, facand ochii mari.
- Pai altfel cum stii daca stau bine pe tine sau nu? ma intreaba, fata lui exprimand nimic altceva decat mirare si precis acum ma injura in gandul lui.
- Le pun pe langa mine, duh. Nu am timp pentru asa ceva. Imi va dura o ora sa probez toate astea! exclam deja exasperata si trag "perdeaua" pentru a ma putea schimba.
- Esti culmea, il aud pe Justin oftand de pe partea cealalta a cabinei. Dar sora ta unde e?
- Am lasat-o sa se certe cu tampitul de Carter, spun si incep sa rad cand imi amintesc cum era imbracat.
- Te-ai imbolnavit la cap sau ce ai? ma intreaba Justin speriat. Cand credeam ca am gasit pe cineva normal in familia asta descopar ca nu e asa! Prima oara Carter, apoi mama voastra, Kim si acum tu.
- Noi nu am fost niciodata normali, dragule. Cum imi sta? spun iesind in sfarsit din cabina. Justin imi da un thumb up, deci asta inseamna ca e okay.