Doua gemene = O suta de probleme

O persoana fara pereche

          Totul e in regula. Nu, acum serios, totul e in regula. Adica o sa ne intoarcem inapoi acasa si totul o sa fie ca inainte: pedepse, incalcari de pedepse, petreceri, farse, nimic neobisnuit. Totusi, parca as mai vrea sa stau macar o zi aici, dar uite...datorita lui Kim acum trebuie sa plecam. Putea sa-i arate pozele mamei dupa ce am fi terminat mini vacanta asta, atunci cand ne-am fi intors acasa. Chiar nu stiu cum s-a putut enerva in halul acesta incat sa ii arate mamei pozele. Credeam ca e obisnuita sa fie pedepsita.

          Maine avem sa plecam acasa deci ar trebui sa fac astfel incat aceasta noapte sa fie memorabila. Sper ca cineva sa ma ajute cu asta. Din moment ce mama a plecat iar Carter a fugit cu coada intre picioare in camera lui cred ca e timpul.

- Deci, ce facem? Eu nu am de gand sa dorm avand in vedere ca maine vom pleca, spune Justin. Se pare ca gandim la fel.

- Eu ma gandeam sa facem o mica petrecere, am propus incercand sa nu ma mai balbai in fata lui.

- Good idea, intervine Kim.

          Nu ne-a durat mult si intr-o clipita camera era aranjata, usa inchisa iar noi echipati corespunzator. Justin era imbracat in Batman sau ceva de genul, sora mea intr-o pisica neagra iar eu intr-o printesa. Ce e?! Nu mi-a mai ramas altceva. Asta a fost ultimul costum. Dar nu costumul e problema, ci ideea asta tampita a lui Kim! Dar totusi, pare sa ne amuze deci e ok. Justin ne-a aprovizionat cu bautura asta incluzant bere si suc iar Kim a decorat totul. Eu in schimb doar am stat si m-am uitat. De data asta nu am fost prea folositoare deci Kim m-a trimis de paza dar nu am rezolvat nimic. Muzica a inceput sa rasune iar noi am inceput sa dansam euforici. Ma intreb ce se va intampla peste o ora, doua daca acum ne comportam asa.

          Dupa mult dansat si vreo zece inghitituri de bere am simtit cum ametesc si devin si mai euforica incepand sa ma invart dezechilibrata sau poate doar camera se invartea si nu eu? Tot ce stiu e ca Justin a venit la mine zambind si m-a luat la dans iar dupa cateva minute am inceput sa vad incetosat iar dupa asta...nimic.

                                                                 Totul e in ceata.

                                                Ce mi s-a intamplat?

                                Ce mi se intampla?

                   Oare e bine ce am facut?

       De ce am baut atat?

Sunt bine?

"Oare e bine?"

"Ce a patit?"

"Nu stiu. Mi se parea mie ca era cam ametita."

"Sper ca nu e din cauza berii tale stupide!"

"De ce crezi asta?"

"Pentru ca a baut cam mult! Mama o sa ne omoare!"

"Stai calma. O duc la spital."

"NU! Las-o aici, trebuie sa-si revina in curand. Sper. Daca o sa pleci cu ea la spital atunci mama..."

Firul s-a rupt din nou.

Sper ca voi fi bine.

          E doar vina mea. De ce am baut atat? Cine m-a pus oare? Nimeni! Se pare ca dependenta a pus stapanire pe mine si nu m-am mai putut controla. Sper ca mama sa nu afle. Sper sa ne putem intoarce in siguranta acasa fara sa se intample nimic. De data asta nu mai am chef de nimic mai ales ca ma doare capul ingrozitor si imi e groaznic de greata. Sper ca n-am facut nimic in afara de ceea ce-mi amintesc. Si mai sper ca mama sa nu ne fi auzit tipetele euforice si mai ales rasetele incontrolabile.