Doua gemene = O suta de probleme

"Daca nu taci, o sa te tai, o sa te ard si o sa te toc maruntaie!"

Mi-am deschis lenesa ochii reusind sa o observ pe sora mea intinsa pe jos langa pat si cu perna in brate iar pe Justin in patul ei. "Or' fi facut schimb aseara?" m-am intrebat dupa care m-am dat repede jos si am parasit camera intrand in cea a fratelui meu...sau cel putin am incercat deoarece se pare ca idiotul s-a incuiat acolo ca si cand l-ar ataca extraterestrii. Am apasat de mai multe ori fortand clanta dar nu se deschidea ceea ce rezulta ca el chiar s-a incuiat acolo. Am reusit sa disting niste voci si m-am indepartat rapid de usa ascunzandu-ma dupa o floare de pe hol.

- Eu trebuie sa plec. Pa, iubire, i-a spus fata de noaptea trecuta fratelui meu, facandu-i cu mana usor si a plecat tarandu-si picioarele de manechin din plastic gata de aruncat la rechini, reusind sa ma faca pe mine sa-mi rotunjesc buzele intr-un "o" perfect.

- Pa, iubire. Vezi ca ti-am lasat numarul meu de telefon in poseta, i-a raspuns fratele meu intorcandu-se, vrand sa inchida usa in urma lui doar ca l-am oprit eu.

- Unde te duci, fratioare? l-am intrebat cu mai mult accent pe "fratioare", tinandu-mi in acelasi timp piciorul drept in usa, privindu-l serioasa pe manipulatorul de femei de langa mine.

- La mine in camera, duh, spune ridicand din sprancene incercand sa ma enerveze.

- Iti dai seama ca pe saracul Justin l-ai dat afara si a fost nevoit sa doarma la noi?! dramatizez eu.

- Uuuh, "saracutul Justin", incearca Carter sa ma imite ridicandu-si mainile in aer si subtiindu-si vocea.

- N-am zis asa, i-am spus nervoasa ca mai apoi sa-l imping de la spate si sa-l vad cum cade pe burta in camera sa, vaitandu-se ca o balena pe uscat. Daca nu taci, o sa te tai, o sa te ard si o sa te toc maruntaie! l-am amenintat inainte sa intru inapoi in camera mea si a lui Kim.

Cand am intrat am constatat ca cei doi erau deja treji, paturile erau facute, ei erau imbracati si aranjati si totul era in ordine...cu exceptia lui Kim care parea a fi nervoasa iar Justin se apara cu mainile de ea. Nu cred ce se intampla. M-am pus intre ei pentru a-i desparti dar am sfarsit legata cu un cearceaf si bagata in dulap. Da, asta e sora mea. Nici nu vreau sa stiu ce i-a facut lui Justin.

- A plecat, cred ca a plecat, am spus din interiorul dulapului.

- Da, stiu, il aud pe Justin chiar din fata dulapului.

- Ai de gand sa ma scoti de aici sau vei continua sa stai ca un prost in fata dulapului? l-am intrebat sarcastica incercand sa ies din stransoarea cearceafului. Aratam ca o mumie si in curand voi fi una daca nu imi va da cineva drumul de aici!

- Nu pot, il aud vaitandu-se.

- De ce, ma rog? tip la el.

- Nu mai tipa si am sa-ti spun! spune dupa care ia o gura de aer pentru a incepe. Nu pot pentru ca sunt legat de dulap, il aud zicand dupa care izbucnesc in ras.

- Stai, vrei sa inteleg ca te-a legat de dulap? Continui sa rad dupa care ma opresc putin ca mai apoi sa incep din nou. Sa facem o recapitulare, spun dupa ce m-am mai linistit. Eu sunt legata, infoliata, impachetata intr-un cearceaf si inchisa intr-un dulap iar tu esti legat de dulap. Si atunci cum naiba voi iesi de aici?!! tip din nou. O sa raman fara aer in curand.

- Si tocmai de aceea ar fi mai bine daca ai tacea si nu ai folosi oxigenul degeaba! se rasteste el la mine. Wow, ce serios e. Vine maica-ta, il aud spunand dupa aceea, incepand sa se foiasca. Banuiesc ca incearca sa iasa.

- Oh, bine ca pana acum n-ai incercat sa scapi dar acum cand vine mama o iei la goana, nu? Dar ce e mama, un strigoi? tip din nou si constat ca am vorbit singura atunci cand o aud pe mama intrebandu-ma ce caut in dulap. Mersi, Justin, mersi.

I-am spus mamei tot ce s-a intamplat si cum ca si Justin era legat doar ca a scapat. I-a chemat pe toti -si chiar nu inteleg de ce si pe Carter deoarece continua sa rada de noi, mai ales de mine- la noi in camera pentru a clarifica totul dar mai mult ne-a certat. Vacanta asta continua sa fie un dezastru. Incep sa regret ca am venit aici.

- De ce nu puteti fi si voi ca fratele vostru? tipa ea la noi. Intrebarea tipica mamei, mereu incepe cu asta.

- "De ce nu puteti fi si voi ca fratele vostru?" o ingan eu pe mama.

- Treci acum in camera ta! tipa ea la mine, aratandu-mi locul in care de obicei era usa camerei mele. Acum se vede de cate ori facea mama chestia asta pentru ca (,) continua sa vada usi unde nu sunt. Normal ca am ras cu totii de ea iar ea a ramas confuza la inceput dandu-si seama prea tarziu. Abia astept sa vad cat de departe poate merge mama. Sigur nu am sa ma mai las pacalita de "Vrei sa-ti iau o inghetata?" - mda, aveam sase ani. De parca fratele nostru este un sfant. El doar are norocul ca mama nu afla. Nu pot spune acelasi lucru despre mine si sora mea care am intrat la el in camera si l-am surprins tragandu-si-o cu o tipa anul trecut. Mda, am vazut multe chestii pentru varsta mea iar el e vinovat de asta si de parca nu ar fi de ajuns l-am surprins cu alta doar ca intr-o ipostaza mai decenta fata de cealalta si de data aceasta avem si poze.

- Ah, da, pai atunci daca tot ne pedepsesti, spune sora mea nervoasa, ar fi cazul sa vezi ce face Carter si chiar sub ochii tai, spune apropiindu-se de ea ceea ce m-a facut sa-mi apara niste dureri de gat din cauza emotiilor si la scurt timp mi s-a format si un nod. Nu pot sa cred ce are de gand sa faca. Carter sigur se va razbuna pe noi pentru asta. Oh, si imi pare rau pentru Justin, pentru ca e de fata la asa ceva. Familia noastra nu e deloc normala. Cred ca (,) Carter mosteneste "calitatile" tatalui nostru iar mama isi va da si ea imediat seama de asta.

Carter a incercat din rasputeri sa o convinga pe Kim sa nu-i arate pozele mamei. Cum? Prin privire. Problema e ca lui Kim ii trebuiesc vorbe pentru a fi convinsa dar si asa e prea nervoasa acum ca sa mai dea inapoi chiar daca asta ar insemna ca noi sa plecam de aici si sa fim pedepsiti tot restul verii. De data asta treaba chiar e serioasa.

La vazul pozelor mama a incremenit. Mi-am dat seama imediat ca nu s-ar fi asteptat la asa ceva de la Carter. Cand mama si-a intors privirea spre el nu mai era. Toti ne-am rotit privirile prin camera dar nici urma de Carter. Am inceput sa-l cautam dar nu era asa ca ne-am intors in camera unde mama statea pe pat la fel ca la inceput si am inceput sa-l strigam. Mama s-a ridicat de pe pat si a deschis dulapul iar spre surprinderea tuturor -in afara de a mamei care era mult prea serioasa- Carter se afla acolo, stand in picioare, tremurand din toate incheieturile. Cine-ar fi crezut ca el se teme de mama? Toti am izbucnit in ras. Eu mai ca ma tavaleam pe jos atunci cand mama a tipat la noi:

- Copii, mergem acasa!

------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Lewl, chiar nu credeam ca o sa se intample asa dar nu degeaba cartea se afla in categoria "Aleator" adica intamplator. Hmpf, imi pare rau ca e atat de scurt si mda...neamuzant. Nu ma pricep. In mintea mea era amuzanta cartea si aveam atatea scenarii dar acum, cand trebuie sa o scriu...o dau in bara. Ar trebui sa o sterg, nu? Ce ziceti? Ah, normal ca da, doar nimeni nu o citeste...

Poate totusi am sa o mai las, poate o sa am cititori pana la urma.