Și când noaptea iar se lasă,
Mă așez din nou la geam.
Cu ochi triști privesc iar cerul,
Și te caut neîncetat.
Gerul aspru iar îmi intră,
'N ochii umezi, dar uscați,
Curge-o lacrimă plăpândă,
Dar îngheață pe obraz.
Și în gânduri -mi-spun iar viața,
Și mă -ntreb ce s.a-ntamplat,
Iar nu mai aud chemarea ,
Zeului ce m.a creat.
Și mă simt prea pustiit,
Singur și abandonat,
Ce să fac acum, să-l vad?
Dacă la ochi mi-s legat.
Și simt cum se scurge viața,
Dintr-un suflet prea firav,
Ce-a rămas în umbră nopții,
Înecat, acaparat... rătăcind.
Hai spune-mi! Ce să simt când totu-i dus?
Când soarele iar a apus?
Când prin umbre i-ar m-am scurs?
Spune-mi, dacă mai e rost,
Să trăiesc cu orice cost?
Când simți simultan cu mine,
Că-i doar moarte-n jur și vene.
Spune-mi, nu-i asta durere?
Că un râu în suflet curge,
Și mă lasă cu suspine....
Spune-mi,doar atât ai pentru mine?
