Noapte-ntunecată,
Arată-mi lumina ei!
Pleacă!
Dar pe mine nu ma iei!
Vânt ușor,
Atinge cerul,
Și aproape c-am zărit,
Luna ce din depărtări,
Mi-a strălucit.
Lună mare,
Fermecat,
Ai zărit pe lumea toată,
Dar de mine n-ai zărit,
Căci prin codri am fugit.
Mă feresc de lumea ta,
Izgonit prin întuneric.
Și mă tulburi,
Și mă chemi,
Și-ți aud și glasul care,
Parcă fuge după mine,
Să mă-ntorc în a ta cale.
Și lumina ta,
Ce străpunge-n întuneric,
M-ar străpunge și pe mine,
Că să fiu al tău...
Îmi umbrești a mea lumină,
Și-mi furi somnul ce cândva,
Mi l-ai oferit în cale,
Cu lumina ta...
