- Sally! Unde Dumnezeu ai pus dosarul Johnson? am țipat nervos la secretară. Știam că nu avea nicio vină pentru toate acțiunile pierdute in acea zi, dar, din păcate pentru ea, era singura pe care îmi puteam vărsa nervii.
- Îl aduc imediat, domnule, a spus ea împiedicându-se în propriile picioare, grăbindu-se, şi pentru o clipă, mi-a fost milă de ea.
La naiba cu toate, trebuia să rezolv asta urgent. Trebuia să fac ceva cât mai curând ca să maschez eşecul ăla.
Nu ar fi trebuit niciodată să am încredere în Robert. Am ştiut de la început. Dar acum nu era momentul să mă gândesc la prostia incompetentului, aveam de gândit o strategie ca să ies din mizeria asta şi să îmi refac imaginea.
Oamenii se opreau din lucru când treceam în viteză pe lângă birourile lor comune. Asta mă scotea din sărite. Şobolani incompetenţi şi leneşi. Şi de ce naiba am pus liftul lângă birourile lor şi nu lângă al meu? Trebuia să regândesc şi asta.
Nevăstuicile astea speriate nu scoteau niciun sunet atunci când treceam pe lângă ele , iar ghinionistele care îmi apareau în cale se fereau imediat.
Am apăsat pe butonul liftului şi m-am întors o secundă pentru a arunca o privire spre angajaţii mei. Toţi mediocrii ăia nu faceau altceva decât să se uite la mine fără să se mişte.
Am deschis gura să le spun ceva, dar sunetul scos de lift m-a făcut să mă opresc si să oftez resemnat. "Conduc o ceată de incompetenţi", mi-am spus atunci când usile s-au închis.
-Poftiţi, domnule Ivashkov, a spus blonda aproape prăbuşindu-se cu totul peste masa din sala de conferinţe.
Am oftat intern şi mi-am tras o palmă în gând pentru faptul că am terorizat săraca fată.
Arăta bine. Nu puteam ignora asta, dar era prea naivă pentru gustul meu. În plus, era secretara mea, şi trecutul îmi era martor că relaţiile între colegii de serviciu nu se termină niciodată cu bine.
-Mulţumesc! Ai liber, am spus rece şi distant fără să îmi iau privirea de la perspectiva ce mă înconjura.
Los Angeles-ul e un oraş mare. Foarte mare. Iar eu îl vedeam pe tot. Pereţii companiei mele sunt din sticlă iar asta îmi dădea impresia că plutesc deasupra oraşului, că îl domin. Aveam impresia că e sub controlul meu. Nu că nu ar fi fost aşa. Firma construită de mine şi ridicată cu trudă de familia mea deţine aproape tot ce ţine de acest oraş şi câte ceva în exterior.
Sunt cunoscut pe plan internaţional şi nimeni nu trecea pe lângă mine fără să ştie cine sunt.
"Derek Ivashkov, cel mai tânăr afacerist din câţi se știu.
Atitudinea mereu profesională şi detaşată l-au adus în vârf, afacerile fiind mereu pe primul plan.
La doar 24 de ani, Derek este cel mai de succes bărbat de pe continent, şi cel mai bogat. Interesul lui a fost mereu munca, iar femeile au fost "doar o satisfacere necesară", aşa cum ne mărturisește chiar el.
Cunoscut ca fiind cel mai dorit burlac de către tinere adolescente şi până la femei de vârstă a treia, niciuna nu pare să îi atragă atenţia mai mult de o noapte, şi dacă a fost vreodată cu o femeie, 2 nopţi la rând, se putea considera norocoasă .
Los Angeles Daily News
Managing Editor - Digital News
Frank Pine"
Genul ăsta de articole îmi plăceau.
Am apăsat pe butonul cu senzor aprinzând televizorul. Ştirile au explodat cu gafa făcută de angajatul meu.
CITEȘTI
Layla
RomanceViața e un permanent dans cu moartea. Cum reușim să trecem pentre gândul inevitabilului? Ignorându-l sau concentrându-ne pe altceva. Derek își concentrează întreaga atenție asupra imperiului său și se luptă zi de zi cu birocrația și regulile lumii m...
