Layla

Capitolul 5

Noapte târziu sau mai bine spus dimineața devreme, m-am dus în dormitor. Am furat câteva ore de somn cât să elimin din aburul alcoolului ce mi-a pus o ceață deasă înaintea ochilor și judecății, iar apoi, când alarma a trimis semnale prin creier, m-am trezit ca la comandă.

Făceam asta de ani de zile, rutina era o parte importantă din viața mea, doar că în dimineața aceea rutina avea să sufere unele mici modificări. Mi-am făcut dușul, mi-am luat costumul și mi-am aranjat cravata. Mi-am privit reflexia în oglinda aburită din baie și mi-am retușat pentru ultima oară gulerul cămășii.

În mod normal atunci ar fi trebuit să plec direct spre birou, dar în dimineața aceea am făcut o escală până în camera Laylei. Am bătut încet, deși eram mai mult ca sigur că dormea, iar când nu am primit niciun răspuns din partea ei am intrat pur și simplu.

Ea era acolo, întinsă pe burtă, încă purtând rochia de seara trecută, cu părul vâlvoi întins pe toată perna. Părea așa de neobișnuit de mărunțică în patul acela matrimonial. M-am apropiat și am privit-o mai atent. Avea mâinile așezate pe perne lângă cap, iar picioarele albe și subțiri erau amestecate cu cearșaful răvășit.

S-a mișcat puțin, iar eu mi-am oprit respirația și bătăile inimii pentru un moment. Mă simțeam de parcă încălcam o lege extrem de sacră privind-o cum doarme. Vedeam gestul meu ca pe unul obscen ce nu trebuia repetat, ce nu trebuia să fie aflat de ceilalți. Să fie secretul meu murdar și întunecat.

Am închis ochii și am respirat câteva momente parfumul din camera care se amestecase cu parfumul ei propriu. Un iz de fum de țigară și alcool își făcea veacul, încercând să înăbușe aroma ei, dar era imposibil. Am deschis ochii, i-am privit buzele și, involuntar, mi-am sincronizat respirația cu a ei.

Poate sună clișeic, dar era atât, atât de frumoasă. Arata ca un îngeraș când dormea, de parcă nimic n-ar fi mers rău în lume. Am înghițit în sec și m-am apropiat. M-am așezat încet pe marginea patului și am întins mâna cu ezitare spre umărul ei. Încă simțeam că pătrund pe un teritoriu interzis.

N-am apucat să o ating pentru ca, cumva, ea mi-a simțit prezența și a început să se foiască. Nici trează, nici adormită, i-am șoptit numele cu blândețe.

- Layla. Layla, am spus, iar ea, deschizând încet ochii, privindu-mă printre gene și mormăind, m-a făcut să închid iarăși ochii. Un milion de senzații își făceau loc în mine. Îmi era cald, îmi era frig, îmi era gura uscată, ba umedă. Eram ba puternic, ba slab.

- E timpul să te trezești, am spus după ce am prins de nodul cravatei și l-am slăbit, distrugând toată munca depusă mai devreme.

- Mmmm, ce? a spus mormăind și întinzându-se, iar eu, profitând de ocazie, i-am pus mana pe spate încet în timp ce îi vorbeam în șoaptă, de parcă mă temeam să nu mă audă și altcineva în afară de ea.

- E timpul să te trezești, trebuie să ajungem la birou.

- Cred că glumești, mi-a răspuns cu o voce răgușită, cu ochii încă închiși, pe frunte apărându-i o mică încruntătură. Lasă-mă să dorm și dispari de aici.

Am oftat la tonul ei și la lipsa de respect și am continuat să o presez în schimb. Timpul trecea, iar eu nu am întârziat la birou de câțiva ani buni, nu aveam de gând să fac asta tocmai acum.

- Layla, trebuie să te trezești. Hai sus, nu mai discutăm.

- Cât e ceasul? a întrebat ea, deschizând numai un ochi și privindu-mă adormită.

- Este șapte și un sfert, iar noi întârziem.

- Ce? Cred că glumești. Du-te și te spânzură! Trezește-te tu la ora asta, a țipat răgușită și revoltată și s-a întors cu spatele la mine. Nu îmi plăcea deloc tonul folosit de ea și nici cuvintele alese, fata asta nu era deloc educată și nu avea pic de bun simț.