Layla

Capitolul 7

La birou toata lumea era în sală și ne aștepta. Am ocupat repede locurile noastre, privind în jur. Atitudinea serioasă, dosarele pregătite și frumos ordonate, rumoarea generală care se estompa atunci când mi-am dres glasul, toate făceau să pară că am fi în prima zi din clasa întâi.

- Raportul pe care l-am cerut ieri este gata? am întrebat și în schimb am primit o aprobare tacită din cap din partea lui Parker împreună cu un dosar mov cu multe foi în el.

L-am deschis și m-am uitat doar la statistici care, spre surprinderea mea, erau unanime. Toți acționarii mei, odată ce s-au retras de la firmă, și-au direcționat acțiunile spre firma unui tip pe nume David Morel.

- Și datele despre firma domnului Morel? am întrebat fără să îmi desprind ochii de dosar.

- Chiar aici.

Parker mi-a întins un alt dosar și, după ce l-am studiat în treacăt, mi-am ridicat buzele într-un zâmbet ofticat. Trebuia să ne fi dat seama mai devreme că tipul acesta ne fura la drumul mare.

Nu reușeam să înțeleg totuși cum a reușit să îmi convingă acționarii să se mute la firma lui. Nu avea niciun sens, majoritatea erau cu mine încă de la început, aveam ani buni de colaborări cinstite în spate. Nu m-ar fi abandonat.

Continuând să cercetez dosarul, ceva mi-a sărit în ochii.

- Parker, aici scrie că acest misterios domn Morel are o firmă de detectivi?

- Da, a confirmat el, uitându-se pe o copie a dosarului.

Înțelesesem. David căuta adânc în trecutul acționarilor mei și dezgropa toate mizeriile despre aceștia. Mă gândesc că în cazul unora dinte ei nici măcar nu a fost atât de greu. Majoritatea au familii și, pe lângă asta, majoritatea au amante.

Am oftat și am împins dosarul pe masa neagră și lucioasă cu un scârțâit discret. Mi-am trecut degetele prin păr și am oftat. Asta știam, nu le puteam spune angajaților, deci aveam nevoie de o soluție. O soluție, da. Asta era tot ce îmi trebuia ca să scap odată de sâcâiala ăstuia. O singură problemă. Habar nu aveam cum dracu să rezolv asta.

M-am uitat la Layla sperând ca frumosul ei chip să mă bine dispună, în schimb m-a îngrijorat mai tare. Avea privirea goală și fixată într-un punct undeva departe. Fața îi era puțin palidă, iar respirația lentă.

- Găsiți o soluție și aflați de ce vrea să ne ia toți acționarii, le-am spus celorlalți care imediat au început să discute între ei și să dezbată diferite chestii, creând o rumoare înfundată și bâzâitoare. Era perfect potrivită pentru ce aveam eu de gând.

M-am aplecat spre Layla, punând mâna stângă pe masă, în fața ei, și aplecându-mă spre ea, am creat un colț mai intim pentru a putea vorbi cu ea.

- Ești bine? am întrebat-o încercând să îmi ascund îngrijorarea.

A dat din cap aprobator.

- De ce ești așa de palidă? Îți e rău de la băutură? am încercat iar să aflu ce se întâmpla cu ea.

De această data a dat din cap că nu.

- Ce se întâmplă cu tine?

- Nimic, a murmurat printre buzele rozalii și pline, ușor crăpate din cauza unei deshidratări trecătoare.

Am abandonat subiectul gândindu-mă că sigur îi e rău din cauza băuturii, dar nu vrea să zică.

- Ceva progrese? am țipat nervos când am văzut că angajații stăteau la taclale între ei. Deși teoretic și eu făcusem asta, ei nu aveau niciun drept.