Night before you die

Capitolul 10 - Transformarea

Era uimitor faptul ca in mai putin de 2 luni sfidasem moartea de 3 ori. Totusi eram constienta ca la un moment dat aceasta "abilitate" nu va mai functiona. Si probabil ca aceea zi era azi.  Acum nu imi mai era frica de nimic. Ma obisnuisem cu acel moment în care te pregatesti sa îti iei ramas bun de la momentele frumoase pe care le-ai trait , de la persoanele dragi care iti fac clipele mai frumoase , de la viata.

Probabil ca azi era ziua perfecta sa mor. Macar muream impacata cu gandul ca am putut sa ii salvez pe baieti... cel putin pentru un moment. Dar cu totusi un gand inca imi mai cutreiera mintea. Ce se va intampla cu Eden? 

Daca Evelyn il va omorî ? 

Desi totul in jurul meu era negru , inca puteam auzii unele lucruri.

Am auzit urletul de furie al lui Eden atunci cand a vazut ca ma prabusesc. Am auzit si rasul isteric al lui Evelyn.  Am auzit tot ce se întampla în jurul meu.

Desi nu il puteam vedea , stiam ca Eden este langa mine. Simteam cum respiratia sa rece se revarsa peste trumul meu ca o cascada , simteam cum mana lui puternica imi cuprinde talia cu blandete , dar mai simteam si lacrimile lui cum picurau peste chipul meu.

-A strapuns-o , Jace ! Evelyn a strapuns-o ! E pe moarte ... ce facem acum? s-a auzit vocea lui Eden plina de tristete si regret.

-Nu.. Nu se poate... Nu putem sa o lasam sa moara...Oricat de mult sange i-am da nu se va vindeca... Trebuie sa o transformam! a strigat Jace cuprins de furie.

-Nu pot sa-i fac asta ... Nu vreau sa moara , dar nici nu vreau sa o condamn la o viata pe care nimeni nu si-ar dori-o.

-Eden fa-o acum sau moare! a rasunat vocea autoritara a lui Jace.

Pielea fina si rece a lui Eden imi mangaia buzele. Apoi am simtit cum in gura imi navaleste gustul sarat pe care il simtisem  in acea dimineata. Gustul sangelui sau.

-Jace , fa-o tu ! Eu am hranit-o cu sangele meu ... nu pot sa o ucid .. este asa firava si neajutorata ... Nu ma obliga sa o fac... se auzea vocea lui Eden implorandu-l pe Jace. 

Am auzit apoi pasi grei apropiindu-se de mine. Cu siguranta era Jace. 

Eden si-a indepartat una din maini de pe talia mea si mi-a cuprins incheietura.

-Alice, iarta-ma ! a soptit Jace.

Pana sa apuc sa spun ceva am simtit o greutate imensa ce apasa pe tarusul infipt in mine facandu-l sa se cufunde si mai mult in rana. Cu ultimele puteri am scos un geamat de durere.

Apoi nu am mai simtit si auzit nimic.Cred ca treceam linia aceea subtire dintre viata si moarte. 

La un moment dat m-am vazut , de parca visam , imbracata cu o rochie alba patata de sange in jurul abdomenului. Alergam intr-o padure plina de copaci infricosatori peste care cazuse o perdea de ceata groasa. 

In calea mea a aparut mama. Ma privea infricosata cu lacrimi in ochi.                                                                 "-Alice, cum ai putut sa faci asta? Ai devenit un monstru! " 

Dar ce facusem? Nu intelegeam nimic din ce se intampla. Mama mi-a intins o oglinda dupa care a disparut in ceata. 

Am inceput sa alerg dupa ea si sa o strig , dar degeaba. Ea disparuse.

Am luat apoi oglinda si mi-am privit chipul ce se reflecta. 

Aveam fata lipsida de culoare iar ochii imi erau rosii si tulburi. Aveam caninii transformati in colti iar pe barbie mi se scurgea un lichid rosu ce parea sa fie sange. 

Am azvarlit oglinda care s-a spart in mii de bucatele , si m-am prabusit langa un copac izbucnind in lacrimi. 

Privind in jur am vazut sute de cadavre ce zaceau pe jos cu gaturile sfasiate. Ochii lor erau indreptati spre mine privindu-ma cu groaza. Aveau intiparita pe chip aceeasi imagine ingrozita a mamei.  Totul era scaldat in sange.

Ce se intampla cu mine? Eu facusem toate astea? Am devenit un monstru exact cum imi spusese mama?

Intreaga copilarie a inceput sa mi se desfasoare in fata ochilor. Dar fiecare amintire se sfarsea cu mine  devorandu-mi fara mila familia.

Unde ajunsesem ? Si de ce tot vedeam aceste scene ingrozitoare?

Aceste imagini se repetau iar si iar  , si eu nu puteam sa fac nimic pentru a le opri. Am strans cu putere din ochi si apoi i-am deschis.

M-am trezit in camera mea din imensa casa a lui Eden si Jace. O arsura groasnica imi strabatea fiecare particica a gatului. 

Ce se intamplase? Am avut iar un cosmar?

Ridicandu-ma in capul oaselor am vazut ca eram imbracata cu o rochie de un rosu aprins. Mi-am privit apoi mainile si am remarcat ca pe inelar aveam asezat un superb inel decorat cu o piatra delicata de safir. 

Am coborat din pat balanganindu-ma si am inceput sa inspectez camera. Era exact asa cum o lasasem. M-am apropiat usor de fereastra si am fost uimita sa vad gradina acoperita de o patura de trandafiri in milioane de culori.

Unde disparuse gerul ce imi taia respiratia in fiecare dimineata cand scoteam capul pe fereastra dupa o gura de aer? 

Cat timp dormisem?

Am aprins incet lumina si am intrat in baie. Cand mi-am privit chipul in oglinda am simtit cum Pamantul se prabuseste cu mine.

Pielea mea era alba ca varul  iar buzele de un roz palid. Culoarea verde ca smaraldul a ochilor mei se transformase acum intr-un albastru-cenusiu . 

Privindu-mi silueta din profil am vazut ca parul meu ce deabea ajungea pana in dreptul coatelor crescuse atat de mult incat imi acoperea posteriorul , iar culoarea sa de blond spalacit prinsese acum nuante de roscat.

In timp ce imi admiram noua infatisare au navalit peste mine ca o furtuna Eden si Jace. 

M-au strans atat de tare in brate incat picioarele mele nici macar nu mai atingeau podeaua.

-Alice nici nu stii cat de mult de bucuram sa te vedem! a rostit Eden cu un zambet larg pe fata.

Aratau exact ca niste copii in dimineata de Craciun. Niste copii foarte sexy!!                                                        Ma bucuram enorm de mult sa vad ca sunt in viata si ca se simt atat de bine , tinand cont de ce se intamplase.

I-am tarat afara din baie si ne-am asezat toti 3 pe canapea.

-Baieti , nici nu stiti cat de fericita sunt ca vad ca sunteti bine! Nu vreau sa va stric cheful dar am un milion de intrebari ...                                                                                                                                                                         Stim cu totii ce s-a intamplat .. cum de inca sunt in viata?

Dupa un moment lung de tacere Jace si-a facut curaj si a incercat sa imi raspunda.

-Pai... Te-am transformat in vampir ... altfel nu ai fi supravietuit...

Presupun ca acum esti foarte suparata ca "te-am condamnat" la asta... dar nu am avut de ales... Pur si simplu nu puteam sa acceptam ideea ca tu nu mai esti... 

Totul avea sens acum... Toate aceste schimbari ale infatisarii mele ... Toate acele imagini ce m-au inspaimantat groaznic... Intelegeam totul...

Nu eram suparata pentru ce facusera. Si eu as fi facut la fel daca eram in locul lor... Si eu simt acelas lucru pentru ei...

Insa imi era teama de ceea ce eram ... sau ceea ce as fi devenit...

Incepe un nou capitol pentru mine... O noua viata.. la propriu...