Copil fiind si cunoscând durerea, Aveam un ton mai lin ca mângâierea.
Și totuși printre zâmbete-mi scăpa tăcearea,
Al neamului cel osândit...durerea.
Copilăria noastră aleargă-n ceruri
Am rămas reci, captivi și goi
Pământul este trist acum cu noi.
Cu lacrimi pe obrajii ca de ceară,
Mă rog la D-zeu să piară
Răul ce ne vrea copilăria iară;
Cu tot ce-a fost odinioară.
CITEȘTI
Pe urmele timpului
No FicciónCând sufletul se fragmentează și rătăcim, percepem altfel realitatea...Gândurile crează stări, stările crează versuri și povestiri care schimbă percepția omului despre lume și realitatea din care face parte.
