Copil fiind si cunoscând durerea, Aveam un ton mai lin ca mângâierea.
Și totuși printre zâmbete-mi scăpa tăcearea,
Al neamului cel osândit...durerea.
Copilăria noastră aleargă-n ceruri
Am rămas reci, captivi și goi
Pământul este trist acum cu noi.
Cu lacrimi pe obrajii ca de ceară,
Mă rog la D-zeu să piară
Răul ce ne vrea copilăria iară;
Cu tot ce-a fost odinioară.
CITEȘTI
Pe urmele timpului
Thơ caCând sufletul se fragmentează și rătăcim printre clipele pierdute, ne regăsim în poezie timp și gânduri petrecute.
