Avem nevoie de ecou și ploaie;
Să știm unde putem striga.
De ce fugi? ploaia te ascultă;
Este tot ce ne-a rămas,
În trista viață scurtă.
În aer dăinuie fumul de tămâie
Și de lumânare...
Este universul tainic cu șoapte, Ascunse-n picături de ploaie.
De mergi singur,
Este vina ta acum.
Privește ploaia,
Este singurul tău drum.
CITEȘTI
Pe urmele timpului
Non-FictionCând sufletul se fragmentează și rătăcim, percepem altfel realitatea...Gândurile crează stări, stările crează versuri și povestiri care schimbă percepția omului despre lume și realitatea din care face parte.
