Avem nevoie de ecou și ploaie;
Să știm unde putem striga.
De ce fugi? ploaia te ascultă;
Este tot ce ne-a rămas,
În trista viață scurtă.
În aer dăinuie fumul de tămâie
Și de lumânare...
Este universul tainic cu șoapte, Ascunse-n picături de ploaie.
De mergi singur,
Este vina ta acum.
Privește ploaia,
Este singurul tău drum.
CITEȘTI
Pe urmele timpului
No FicciónCând sufletul se fragmentează și rătăcim, percepem altfel realitatea...Gândurile crează stări, stările crează versuri și povestiri care schimbă percepția omului despre lume și realitatea din care face parte.
