Avem nevoie de ecou și ploaie;
Să știm unde putem striga.
De ce fugi? ploaia te ascultă;
Este tot ce ne-a rămas,
În trista viață scurtă.
În aer dăinuie fumul de tămâie
Și de lumânare...
Este universul tainic cu șoapte, Ascunse-n picături de ploaie.
De mergi singur,
Este vina ta acum.
Privește ploaia,
Este singurul tău drum.
CITEȘTI
Pe urmele timpului
PoezjaCând sufletul se fragmentează și rătăcim printre clipele pierdute, ne regăsim în poezie timp și gânduri petrecute.
