𝑷𝒓𝒐𝒇𝒆𝒔𝒐𝒓𝒖𝒍.....𝑽𝒊𝒓𝒈𝒊𝒏!?✅

055

-Taehyung, nu renunța! Fi bărbatul ăla optimist și pozitiv care ai fost întodeauna! Nu renunța acum
când în sfârșit ai pe cineva alături!

-Te referi la JungKook?
-Mhm, el chiar ține la tine. Este atât de evident acest lucru! Oricum,să te faci bine Taehyung! Te voi mai vizita

"Face o plecăciune apoi pleacă"

...
Cu greu a mai trecut o lună. Tatăl lu' JungKook, i-a schimbat tratamentul lu' Taehyung și spre deosebire de celălalt tratament, acesta a fost acceptat imediat de organismul lu Taehyung însă l-a și slăbit. Nu mai avea putere nici să stea în picioare, părul a început să îi cadă însă ascundea acest lucru, purtând căciulă. Taehyung se considera o povară pentru toți din jur și mai ales pentru iubitul și famila acestuia.

De mâncat abia mânca câteva înghițături, organismul lui cedând ușor, ușor. Ne mai putând să vadă cum se chinuie dl Jeon, a început să îi facă în fiecare zi perfurzi în care îl "hrănea" -Mamă îmi este frică..

-Fiule, trebuie să fi curajos! Taehyung are nevoie de sprijin
Trebuie să îi dai din curajul tău!
-Dar nu mai suport să îl văd așa..
-Te înțeleg fiule! Însă noi nu simțim nici jumătate din ce simte el! Încearcă să îl înțelegi, și vorbește-i cu sinceritate. Va aprecia acest lucru și se va deschide la rândul său!

-Oh.. Mamă, trebuie să plec!
"Se îmbracă grăbit"

-Ya, unde te duci la ora asta?
-La spital! "Iese din casă, se urcă
în mașină și pornește spre spital"

-La spital- Ajuns la spital, JungKook a vrut să intre în salon însă a fost oprit de vocea tatălui său.-JungKook, Taehyung este în sala de tratament!

-Tată, pot sta cu el?
-Fiule, are mască respiratorie, și este ca și adormit însă dar dacă vrei să stai cu el, nu te voi opri. Dar să fi cuminte și să nu faci zgomot, bine?
-Da, tată "Tatăl său îl bate pe umăr apoi îl conduce în camera unde era Taehyung. Îl conduce până la ușă. "
-În caz de se întâmplă ceva, orice, să mă chemi imediat, bine fiule?

JungKook aprobă apoi intră în acea cameră. Închide ușa cu grijă pentru a nu face zgomot. Se apropie de patul în care era Taehyung adormit. Se lasă ușor spre el, îi șoptește -Iubitule sunt aici-Îl sărută pe frunte

Se ridică ușor, îl privește pentru câteva momente bune, apoi își trage un scaun lângă pat. Îl învelește bine, îi i-a mâinile, i le sărută apoi le învelește cu grijă pentru că în mâna stângă avea branulă. -Iubitule, știu că dormi și că probabil nu mă auzi, însă îți voi ține companie și îți voi spune ceea ce nu am avut curaj să îți spun.. "Trage aer în piept" Iubitule de fapt eu.. Sunt foarte speriat! Sunt atât de speriat încât mă tem să îmi închid ochii, mă tem că, când îi voi deschide tu nu vei mai fi aici.. Vreau să cred că te vei face bine însă nu pot să nu fiu speriat.. Acum ca niciodată aș vrea ca timpul să stea pe loc și să nu treacă luna asta.. Știi? De când ai reapărut în viața mea, am început să duc o viață complet diferită.. Până să te reîntâlnesc mă învinovățeam pentru moartea fratelui meu mai mare și aveam coșmaruri în fiecare noapte însă de când am început să îmi împart nopțile cu tine, coșmarurile au dispărut, după multă vreme m-am putut odihni cu adevărat. Faptul că am devenit student la universitatea de care mi-ai vorbit în urmă cu atâția ani..Cred că a fost cea mai bună decizie pe care am luat-o vreodată..Îmi amintesc și acum de prima noastră întâlnire..voiai atât de mult să fi profesor, și am încercat să te încurajez însă mai degrabă tu mai încurajat și mai consolat pe mine..

Își șterge lacrimile ce au început imediat ce a început să își deschidă inima -Sincer să fiu mereu te-am văzut ca pe îngerul meu păzitor.. Îngerul ce dă sens vieții mele negre. Din exterior poate părea că tu nu faci prea multe pentru mine, pentru noi însă te asigur iubitule că nu este așa! Este adevărat că ești un prostuț ce nu îmi spune nimic niciodată însă ești prostuțul meu. Iubitule până să aflu că ești bolnav, nu aveam un dumnezeu și nu mă în credeam în vre-un zeu însă de când tu ești aici.. Mă rog la Dumnezeu și la toți zeii care există.. Să te ajute, să mă ajute să nu îmi pierd îngerul păzitor..

Își trage nasul apoi își șterge iar lacrimile -Tu îți faci tratamentul
iar eu te deranjez cu prostile mele..

Își închide ochii și fără să își de-a seama adoarme, și chiar când acesta adoarme, Taehyung își deschide ușor ochii -Prostii pe naiba.. Ai îndurat atâtea.. Bietul meu iubit..

Își scoate mâna învelită, se ridică foarte greu, se întinde pentru a ajunge la mâna iubitului său și când ajunge oftează ușurat -Yey..
-Huh? "Tresare JungKook" Iubire-
-Daddy.. Să dormim împreună!
-Dar îți faci tratamentul și-

-Te rog "Îl privește cu ochii mici"

*JungKook neputând să îi reziste, sa ridicat apoi sa pus lângă Taehyung însă se temea să nu îl rănească*

-Ce e, Kook? Te simți incomod?
-Nu-i asta iubitule. Să fiu atât de aproape de tine după atâta timp mă încântă și mă emoționează
-Da, da.. Arăt oribil în acest moment
-De loc! Ești minunat iubitule "Îi mângâie ușor pe chipul apoi îl analizează de aproape" Te iubesc!

-Huh? Așa dintr-o dată?
-Mhm, te iubesc! Te iubesc! Te iubesc! Te iubesc și iar te iubesc!
"Taehyung chiocotește ușor" -Și eu te iubesc JungKook-ah.. Atât de mult!

-Cât de mult?
-Foarte mult "Tușește"
-Ușor iubire.. "Oftează" Odihnește-te
-Bine.. Dar să nu pleci.. Rămâi aici.. Așa.. Cu mine.. "Tușește din nou"

-Promit iubitule!
-În regulă.. "Se așează cu capul pe pieptul iubitului său" Atât de moale.. "Adoarme" -Dumnezeule..
"Izbucnește din nou în plâns" Mi-a lipsit atât de mult să te simt atât de aproape de mine.. Uitasem cât de bine este atunci când îmi ești aproape! "Îl sărută pe frunte iar după ceva timp a adormit și el. "

...
-Dumnezeule, ce crede că face?
-Huh?
"Privește dl Joon spre fiul și ginerele său ce dormeau îmbrățișați și un zâmbet larg îi apare pe chip. "

-Îl voi trezi-
-Lasă-i să doarmă! Doar veridică-i perfurzia apoi lasă-i singuri!
-Da domnule doctor!

-Jun-Ki, ai grijă și milă de bărbatul ăsta, pentru că dacă moare el nu știu ce se va ajunge de fratele tău!