Gânduri...

Ai fost drogul meu, eu doar seringa ta..

Ne-am cunoscut intamplator, intr-o zi friguroasa de ianuarie. Pe frigul acela tanjeam dupa imbratisarea calda a cuiva, sau macar dupa un ceai fierbinte.. Ai aparut din senin in fata mea, cand mai aveam putin si cadeam la propriu, si m-ai prins. A fost momentul in care mi-ai jurat ca nu imi mai dai drumul!

A fost brusc si intens. Prima dragoste nu se uita, nu?! Am fost orbita de valul de fluturasi.. Pardon.. nu era val de fluturasi. Era o intreaga gradina zoologica. Pareai un zeu grec rupt din poveste. Erai tot ce isi putea dori o copila ca mine. Da, eram o copila, nu mi-e rusine sa recunosc.

Erai tot... pana cand am realizat ca merit mai mult. Nu doar certuri zi de zi. Nu doar promisiuni aruncate in vant. Nu doar gelozii neintemeiate. Si mai ales.. nu inima zdrobita de milioane de ori.

Mi-ai inselat increderea si m-ai inselat pe mine ca femeie.. Da, acum ma consider femeie, fraiere, dar nu esti tu cel care m-a transformat.

Am avut ocazii sa te insel si eu, barbarule, dar.. nu am facut-o. De ce?! De proasta! Pentru ca eu credeam in tine si pentru ca te iubeam... Cica te iubeam. Acum ma gandesc mai bine si realizez ca iubirea aia a fost o iluzie.

Relatia noastra nu a putut fi numita relatie. De ce?! Pentru ca nu au existat sentimente adevarate de nici o parte. Tu ai avut sentimente doar pana m-ai bagat in pat. Eu am avut sentimente doar pentru ca asta credeam ca sunt. Noi am fost mai mult ca soarecele si pisica. Iti mai aduci aminte, fraiere, cum ma enervai in fiecare zi fara exceptie? Eu imi aduc aminte.

Ai fost, esti, si vei ramane doar un pustan. Tu gandesti doar cu un singur cap, ca n-ai destul sange in corp pentru amandoua. Si daca nu te-ai prins la care ma refer, iti explic ca nu ma refeream la cel pe care-l tii doar ca sa nu iti ploua in gat. Din cauza ca ai gandit doar cu hormonii care iti colcaiau prin sange mai ceva ca viermii, ai ajuns sa ma pierzi. Oh.. pardon! Nu din cauza hormonilor, ca tot proasta de mine avea grija sa ii potoleasca destul. Se pare totusi ca nu indeajuns...

Acum ma gandesc la vorba ta din prima zi in care ne-am cunoscut: "Si cuiul rugineste intr-o singura gaura.". Tie ti-au trebuit mai multe gauri, ca de.. ti-era frica sa nu ruginesti.

Mi-a trebuit prea mult timp ca sa deschid ochii si sa ascult si eu ce mai spun si altii. Doi ani irositi de pomana. Doi ani in care puteam sa-mi vad de scoala si puteam sa ma distrez, nu sa stau inchisa in casa doar pentru ca tu faceai crize de gelozie.

Ti-era frica sa nu te insel,ah?! Ti-era frica sa nu ti se plateasca cu aceeasi moneda. Stai linistit, ca daca aflam mai devreme ce fel de hram porti, as fi plecat cu capul sus, la fel cum am facut si acum, fara mare tam-tam.

Ti-am suportat prea multe.. mult prea multe prostii. Daca ai vazut ca trec peste toate cu vederea, te-ai gandit ca voi trece si peste asta. Te-ai inselat. Nu stiu de ce am impresia defapt ca tu te-ai gandit ca nu voi afla. Adevarul este ca nu stii sa te ascunzi bine, dar eram eu prea oarba ca sa vad ceea ce era atat de clar sub nasul meu.

Bine inteles, cu multa stradanie, am aflat si eu intr-un final ce se intampla. Nu ma mira faptul ca mi-a luat atat sa descopar un lucru atat de evident, ci ma mira reactia ta la confruntarea directa. Oare cum mi-am permis sa aflu ca ti-ai petrecut noptile prin paturi straine? Dar pana la urma ce puteai sa-mi ceri?! Daca m-ai gasit bagaboanta. Tot eu, fraiere, sunt bagaboanta, pentru ca ti-am suportat doi ani talentele pe care nu ti le mai suportai nici macar tu.

Ai fost drogul meu, fraiere! Eram dependenta de tine si de relatia bolnava pe care o aveam, dar tu m-ai crezut doar o seringa si m-ai aruncat intr-un colt imediat dupa prima folosire.