"Te rog nu plânge! Fii puternică, la fel cum ai fost până acum! Ştiu că te doare, ştiu că ţi-e dor, ştiu chiar că simţi că nimănui nu-i pasă, dar te rog, nu plânge."
O voce mică din adâncul minţii mele continuă să îmi spună asta. Nu pot să o ascult. Lacrimile se varsă anevoie fără să le dau voie să îmi părăsească ochii.
Nu îmi dau voie să plâng. Pur şi simplu îmi interzic acest lucru. Dar inima mea se împotriveşte minţii: " Plângi! Descarcă-te! Eliberează toată tensiunea acumulată, altfel simt că explodez!".Nici nu aud bine asta că deja o lacrimă se scurge uşor pe obraz, ca apoi să cadă neputincioasă pe podeaua rece. Şi mai curge una, şi încă una... Şi fără să realizez, plâng în hohote. Umerii mi se zguduie de durerea pe care o resimt în piept, dar totul devine din ce în ce mai liniştit. Durerea se calmează cu fiecare lacrimă ce îşi părăseşte lăcaşul. După zile lungi în care tot amarul ăsta se aduna în inima mea, am reuşit să o calmez. Sufletul mi-a fost eliberat de un chin, dar încă nu e complet. Am nevoie să mă asculte cineva, să îmi descarc tot sufletul. Am nevoie să îmi aşez sentimentele pe o tavă şi să le prezint cuiva. Oare cine?
Lacrimile nu mai vor să se oprească, acum că au început să curgă. Îmi şterg obrajii cu dosul palmelor şi îmi poruncesc să nu mai plâng, dar nu merge aşa. Acum, pentru că într-un moment de slăbiciune le-am dat voie să se elibereze, nu mai vor să înceteze.
Degeaba mă răstesc la ele, nu au minte, nici suflet, dar au în ele un milion de sentimente ascunse adânc în inima mea. Un milion de gânduri nespuse .. Un milion de suspine reţinute .. Un milion de amintiri, ce vor rămâne doar amintiri. Ce am avut, nu se mai întoarce. Oare pot trăi aşa o viaţă întreagă?
Gândul că oamenii se tot schimbă, dar nu mai revin niciodată la ce au fost înainte mă apasă îngrozitor. Există o şansă în viaţă ca o persoană să redevină ceea ce era înainte. Oare există? Şi dacă există, de ce nu o pot primi acum? Nu o vreau mai încolo, eu o vreau acum. Vreau şansa de a schimba pe cineva în ceea ce era acum ceva timp. Este singura persoană pe care o vreau înapoi. Ce pot face pentru acea şansă?
"Eşti fraieră! O şansă în viaţă? Astea sunt abureli. Trezeşte-te la realitate, fato! Nu mai visa la cai verzi pentru că prinţul nu ţi se mai întoarce. Îl ai .. Dar nu îl mai vrei aşa. Tot tu l-ai schimbat!"
Creierul urlă disperat. Are dreptate. Eu l-am schimbat. L-am vrut cuminte, l-am vrut romantic, l-am vrut devreme acasă şi acum?! Cuminte este, devreme acasă este.. Romantic nu este. Dar nu mai e atent la mine. Nu mai e atent la o boabă din ce spun. Era dulce şi drăgălaş. Era ...
"Nu e vina ta. Are probleme .. Se vor rezolva cu timpul. Va fi din nou la fel." şopteşte inima.
Glasul inimii îl aud din ce în ce mai încet. Îi ia locul vocea minţii. O aud tare şi clar.
Reuşesc să mă opresc din plâns, dar dârele sărate ale lacrimilor ce au rămas pe obrajii mei şi ochii încă roşii au rămas dovada clară a luptei ce se dă în mine.
Oare dacă dorm voi reuşi să aflu ce am de făcut? Noaptea e un sfetnic bun, sau cel puţin aşa se spune, dar noaptea deja a trecut. Încă o noapte albă. A nu ştiu câta de când am început vacanţa. Nu pot adormi când am atâtea gânduri în minte. Toate gândurile şi ideile mă ţin trează fără voia mea.
Se luminează deja de ziuă. Cerul capătă o culoare rozalie la orizont. De-ar fi şi viaţa aşa roz...
Pe cine păcălesc eu?! Viaţa mea e departe de a fi roz. Dacă cineva mi-ar cere să îi asociez o culoare vieţii mele, nu aş putea da una. Viaţa mea e monocromă. E gri, plumburie sau neagră.
"Wake me up when it's all over!" Îmi place melodia asta, mai ales versul ăsta. Dacă ar fi şi posibil...
"Dormi, fată, dormi! Iţi ajunge cât ai stat trează. Ieri nu ai dormit.. Azi nu dormi.. O să leşini de oboseală."
Dar ieri am dormit.. Cum nu am dormit?!
"5 ore nu e somn dupa alte 48 nedormite. Du-te şi dormi! Nu mai butona telefonul. Închide-ţi mintea."
Uşor de zis .. Dar greu de făcut. Am mai încercat de câteva ori să dorm şi imediat ce pun capul pe pernă, mă bântuie gândurile negre.
So .. Let's get some sleep. Or maybe just trying to get ..

CITEȘTI
Gânduri...
Não FicçãoGânduri la miezul nopţii. Gânduri ce mă macină. Gânduri ... Pur şi simplu gânduri. Nu vreau vizualizări, nici voturi. Sunt doar gândurile mele.