Stelele strălucesc pe cerul albastru ca safirul , iar luna aruncă peste întreaga grădină o lumină blândă , difuză , în care se zăresc sclipind florile de regina nopții. E liniște deplină , vântul şi-a încetat foşnetul prin iarbă , iar izvorul care se aude sursurând a tăcut şi el.
Tresar , dintr-o dată , fără să-mi dau seama de ce. Se aude un tril minunat , o cascadă cristalină de sunete armonioase , care parcă vorbesc despre viață , despre iubire şi bucurie . O privighetoare îşi cântă cântecul , iar farmecul lui sporește frumusețea nopții de vară . Parfumul florilor se simte , parcă , mai tare , iar steluțele argintii ale margaretelor și splendoarea măiestuoasă a trandafirilor îmi bucură sufletul cu minunăția lor. Noaptea pare din ce în ce mai adâncă și îmi dau seama că e trecut de miezul nopții , căci luceafărul de seară se stinge treptat , iar locul lui este luat de alte şi alte stele.
Abia într-un târziu am părăsit grădina în care frumusețea nopții și a trilurilor de privighetoare m-au făcut să uit de tot ce e rău și neplăcut.
