Nori de granit...
Aspri sau moi ? Bolta cerească pare un tablou uriaș , pictat , cu o mână de artist , de un Picasso numit "Natură" . O grandoare... Aerul văratic împingea cu un avânt măreț flotele de nori ce invadau împărăția cerului .
Soarele era astrul... , "şeful" . Stătea încremenit ca Statuia Libertății . Vreme frumoasă...
Nicuşor , băiatul din vecini , a ieșit la joacă împreună cu partenerul său de încredere , mingea .
Adusă de tatăl lui din străinătate , își are cel mai important loc în inima copilului . Nicuşor , cum spune el , "I-ar da lui George până şi ursulețul lui , doar să ştie că mingea e în siguranță" . Locul care a fost ales să bată mingea era în pădure . Era fascinant să vezi cum ceva din cauciuc se izbea de pământ și sărea . De două ori , trei , patru... până când , mingea s-a "teleportat" într-un brad micuț .
Julituri și vânătăi a îndurat micuțul . Dar , a reușit ! S-a urcat în copac . De undeva s-a auzit o voce lipsită total de cordialitate :
- Ia-mă de aici ! Sunt torturată ! Mai bine stăteam în vitrină !
- Am deja iluzii ! Vorbești ?
- Da . Bineînțeles ! Prinde-mă ! Cad !
Mingea a alunecat . Copilul de asemenea . Nici un sunet . Doar un accident ! Mingea s-a spart .
Plângând , băiatul a venit acasă :
- La spital , la spital !
Mama i-a zâmbit :
- Dragul meu , nu-i decât o minge !
Vorbele duioase ale mamei l-au liniștit pe Nicuşor . Mama i-a promis că îi va cumpăra o minge nouă . E bine când totul se termină cu bine .
