Infernul lui Gabriel

Sfârșit

Nu reușesc să dau de el.
După noaptea noastră plină de dorință și pasiune totul a devenit mut. S-a făcut liniște si brusc mă simt îngrijorată.
Gabriel nu a mai venit la universitate de aproape o lună. Nu știu dacă eu ar trebui sa fiu motivul lipsei lui sau daca a intervenit altceva. Doar ca nici la telefon nu-mi răspunde, mesajele nu le deschide, nici atat.
Abia dacă m-am putut concentra la ceva.In tit acest timp am încercat sa-mi tin mintea departe de el, dar am eșuat subit.Nu m-am putut opri din a mă gandi ca poate... Poate altcineva i-a atras atentia, cineva mult mai frumoasa și deșteaptă ca mine. O femeie matură, o femeie în toată firea perfectă pentru el. Gândurile astea mă omoară, dar trebuie sa iau in calcul orice. Trebuie sa ma pregatesc pentru orice.
Numai că nu poate fi adevart. Gabriel mă iubește și știu asta. Sau cel puțin știam...
Refuz să cred ca totul a fost o poveste de scurtă durată, ca pentru el nu a însemnat nimic relația noastră,că nu a simțit nimic din fiecare atingere, sărut, șoaptă. Nu-mi poate face asta. Și totuși ce l-ar opri.
Doar exagerez. Am încredere in Gabriel. Poate că vrea doar puțin spațiu. Poate ca e prins in niște probleme care trebuie rezolvate urgent, in liniste. Dar nimeni nu știe nimic de el. Nici măcar decanul universității. Gabriel nu a anunțat că va lipsi.
Nu înțeleg ce se întâmplă. S-a întâmplat brusc și fără sens.
Trebuie să dau de el și să aflu ce s-a întâmplat. Îmi fac griji și am o rea presimțire care-mi strânge stomacul într-un mod groaznic.
După ce am zbughit-o acasa imediat după cursuri, l-am mai apelat pe Gabriel de vreo cateva ori. I-am lăsat cateva mesaje scrise și vocale, dar care s-au strâns acolo fără niciun raspuns.
-Fir-ar să fie, Gabriel!
Sunt surprinsă că încă nu am plâns din cauza neliniștii care ușor, ușor se transformă in furie.
Nu mă poate lăsa baltă așa dintr-o dată!
Mi-ar fi mult mai ușor să ma împac cu ideea ca vrea să rupem orice ar fi intre noi și apoi sa dispară, să se transforme într-un necunoscut.Dar nu-i dau voie să mă chinuie așa. Nu când toată ființa mea s-a dăruit lui.
Nu am mai mers acasă și am oprit un taxi care m-a dus chiar la apartamentul lui din centrul orașului.
Parcă nu mai ajung odată.
Sunt atât de stresată, de confuză, de prinsă într-un cerc al gândurilor din care nu pot scăpa.
Tot drumul mi-am frânt degetele, privind pe fereastra mașinii aleile pline de oameni și parcă mă vad pe mine in acea zi în care ploua cu găleata. Ziua aia in care profesorul s-a oferit să ma ducă acasă.
L-am văzut cum mă priveam. L-am văzut plimbandu-și ochii peste trupul meu acoperit de hainele ude.
A fost ziua în care am știut că nu-mi mai pot nega sentimentele.
I-am aruncat banii taximetristului și am ieșit din mașină înainte ca masina să se fi oprit de tot.
Alerg și nu mă mai opresc până ce nu ajung in fața ușii apartamentului lui.
Gabriel m-a adus de vreo câteva ori aici, dar nu am apucat niciodată să admir împrejurimea.Gabriel nu mă lăsa să o fac odată ce mă poseda cu buzele lui arzătoare... Sărutările acelea fierbinți și pline de speranță.
Scutur din cap ca să-mi alung toate gândurile ce mă loveau dureros și mă împiedicau să dezleg misterul dispariției lui.
Apăs pe clanța ușii și aparent e deschis. Însă când pășesc înăuntru, un puternic miros de alcool mă lovește in față și aproape că ma scoate înapoi afară. Dar tot ce fac e să închid ușa după mine și sa ma obișnuiesc cu înțepăturile din ochii și din nas.
Îmi e imposibil să cred că Gabriel a stat în tot acest timp acasă ca să bea.Nu l-am văzut niciodată să bea,de ce ar face asta acum?
Dar poate că nu s-a distrat singur.
Inima începe să mi bată cu putere când, aproape de dormitorul lui, o dâră de haine îmi iese in cale.
O durere de cap groaznică mă cuprinde și mă simt busc amețită.
Imi arunc geanta undeva pe jos și mă grăbesc să ajung în dormitor.
Și am crezut că o să cad imediat pe podea, dar piciorele nu mi-au permis.
Nici măcar nu s-au mai obosit să închidă ușa. Stau, probabil goi, sub așternut, pe patul in care Gabriel mă iubea exact așa cum face cu femeia aia acum.Femeia aia cu care a jurat că nu mai are nicio legătură, că a ramas in trecut și că nici măcar atunci nu a însemnat prea mult pentru el.Amelia, o fostă iubire din adolescența lui.Se numește fostă, dar continuă să apară în viața lui.Au fost nenumărate momente când timpul meu cu Gabriel era scurtat din cauza ei. Apelurile ei mă infuriau la maxim, dar nu-i puteam arăta asta lui Gabriel.Mă deranja însă faptul că el mereu era binevoitor să-i răspundă la chemare.Exact cum a făcut și acum.
Trădarea are un gust amar și doare ca dracu.
Stau să privesc cum o sărută și cum își plimbă mâinile peste corpul ei. Cei drept Amelia e o femeie cu adevărat frumoasă. Arată bine și ar atrage multe priviri.
Ochii nu mă mai înțeapă nici pe departe de la aburii de alcool. Urmează să plâng și știu asta. Urmează să dau afară toată durerea pe care mi-a provocat-o așteptarea și acum momentul ăsta care-mi străpunge inima ca un cuțit cu două tăișuri.
Vreau sa nu clipesc ca să nu le permit lacrimilor ce mi s-au strâns in ochi să curgă, dar le simt fierbinți pe obraji.
Faptul că e băut nu scuză cu nimic situația.
Prin toată durerea care mă rupe în două acum mă gândesc totuși la câteva variante prin care pot să-mi alin din suferința.Fie merg și iau un cuțit de la bucătărie și-i omor pe amândoi, fie o fac pe aia să plece, iar eu raman cu Gabriel ca să ascult o explicație, ori plec eu și Gabriel nu mă va mai vedea niciodată.
Ultima îmi părea cea mai potrivită. Nu ar fi trebuit să am atâta încredere in el, nu ar fi trebuit să-mi permit să mă las sedusă de unul ca el. Unul care mi-a spus numai minciuni și mi-a oferit doar aluzii.
Doare tot ceea ce-mi face acum, dar e momentul să renunț și să mă aleg pe mine.
Nu voi pleca, totuși, înainte de a le da binecuvântarea să fie fericiți și totodată să-l lovesc pe Gabriel cu faptul că s-a sfârșit. Asta dacă i-a păsat vreodată.
Imi opresc lacrimile și mă aplec să iau o sticla de vin goală de pe jos.
Îmi e greață numai când mă gândesc ca Gabriel a împărtășit cu ea tot ceea ce mi-a oferit mie. Și poate multe altele.
Trântesc cu putere sticla de podea, iar aceasta se sparge in bucăți.
Cei doi tresar și privesc imediat spre mine.
Ochii lui au înghețat atunci cand m-au văzut stand dreaptă, ca un stâlp, in ușă.
-Mi-am făcut griji degeaba.Văd că ai parte de foarte multă atenție.
Spun eu, privind cu scârbă la ei.
Gabriel o dă pe Amelia la o parte de pe el, ea fiind pur dezamăgită și deranjată de gestul lui.
-Mă iertați că am întrerupt.
Spun ironic,moment în care Gabriel se ridică de pe pat,dar nu reușește sa stea prea mult in picioare. Cade înapoi pe pat.
-Nu vă faceți griji, nu stau mult. Voiam doar să-ți spun, domnule profesor, că-ți respect decizia cu toate că mi-ai jucat sentimentele in picioare fără să te gândești la consecințe. Dar și eu am făcut o alegere. M-am ales pe mine, așa că s-a terminat. Voi pleca și nu mă vei mai vedea niciodată. Nu-mi vei mai vorbi niciodată.
Cu toate ca nu asta voiam, făceam ce e corect. Ma salvam pe mine, imi salvam sufletul deși va trebui să am grijă de el o perioadă.Să repar tot ceea ce Gabriel a distrus.
-Maria...
Abia dacă poate vorbi.
Își masează fruntea cu degetele și nici măcar nu mă poate privi. Nu știu dacă-și va aduce aminte de ceva când își va reveni, dar știu că eu nu voi mai fi aici ca să-i ascult scuzele.
-Nu-i nimic, Gabriel...
Vocea îmi e întreruptă și un nod in gât mi se formează când încerc să vorbesc.
-A fost frumos cât a durat și m-am bucurat din plin de tot ceea ce mi-ai putut oferi, dar nu mai pot. Nu te pot ierta la nesfârșit. Ai ales-o mereu pe ea și nu ți-ai dat seama.Doare îngrozitor, dar e cea mai bună variantă. Nu te las să mă distrugi, Gabriel,nu pot fi eu singura care luptă pentru relația asta. S-a terminat.
Mă întorc și merg cu pași repezi spre ieșire. Imi iau in fugă geanta de pe podea și ma greabesc să plec de aici.
Il aud pe Gabriel strigându-mi numele și cateva încercări de ale lui de a veni dupa mine, dar cade de fiecare dată și chiar și vocea Ameliei care îi spune că așa e mai bine și ca in sfârșit pot fi împreună.
Mi-am lăsat din nou lacrimile să curgă si cand am ieșit din apartament m-am lipit de ușa și mi-am lăsat durerea să mă sfârșite.
Am fost o naivă sa cred ca el e cel ales, ca el imi poate schimba viața și mă poate face fericită. Nu a fost și totuși mă arde sufletul când ma gandesc că puteam fi perfecți împreună.
Tot ce a făcut Gabriel a fost sa-mi arate câtă durere presupune iubirea și cat de greu imi va fi sa dau totul uitarii, sa-mi construiesc o noua viață.
Voi cere un transfer de la universitate și ma voi muta undeva departe de orașul ăsta. Mă voi ascunde in asa fel încât Gabriel sa nu ma mai găsească niciodată.
E trist când poveștile care încep perfect se termina cu inimi frânte și despărțiți. E trist când iubirea e numai pentru început, iar apoi se sfârșește lăsând in urmă numai cicatrici.