Infernul lui Gabriel

Profesorul Emerson

Prima mea zi la această universitate.Prima mea ora la universitate.
Mi-a fost imposibil să nu-l observ pe profesor.Profesorul Emerson e un bărbat înalt,cu părul de un negru dens,iar fizicul lui greu de trecut cu vederea,prin acea cămașă, seamănă cu cel al unui zeu.Ochii lui albaștri mă fac să mă blochez și să mă dezlipesc cu totul de realitate.
Îl privesc în timp ce dă indicații și mi se pare din ce în ce mai fascinant cu fiecare cuvânt pe care îl rostește.
Nu mă pot abține să mă uit la buzele lui și nu încetez din a le musca pe ale mele.
În cele din urmă,colegul meu de banca mă înghiontește cu cotul.Imi scutur ușor capul și privesc spre băiatul din dreapta mea.
-Domnișoară Mitchell.
Se aude profesorul.
-Da.
Răspund eu scurt.
-Se pare că nu va sta gândul în această clasă.
Mă privește serios și încep să mă întreb dacă m-a mai strigat până acum,iar eu nu am auzit.
-Ba...ba sunt.
"E atât de impunător și de sexy".
Stâng din ochi la acest gând.
-Poate ești drăguță și vrei sa ne faci o mică prezentație a vocii tale.
"Vrea să-i cant?"
Fac puțin ochii mari apoi mă ridic din banca si merg in fața clasei.
-Poti canta orice dorești.
Nu e prea înaintat în vârstă,dar transmite multă siguranță și încredere.
Privesc puțin prin clasa apoi incep sa cant.
Toți mă privesc,inclusiv domnul profesor,care pare să mă pătrundă cu privirea,iar asta îmi face pielea sa mi se încrețească.
După ce îmi termin numărul aplauzele răsună în toată sala de clasa.
Mă întorc spre profesor și același lucru face și el purtând pe buze un mic zâmbet.
-Felicitari,domnișoara Mitchell,ai o voce foarte frumoasa si sunt sigur că ne vom intelege de minune,dar asta dacă vei fi mai atenta atunci când vorbesc cu tine.
Strâng din buze și privesc în podea.
-Ma scuzați,domnule profesor,promit ca nu se va mai repeta.
-Asa sper.
Mă întorc să merg spre banca:
-Si domnișoara Mitchell,după această oră te rog să vii până în biroul meu,avem ceva de discutat.
Se aude profesorul în spatele meu,timp în care un fior mă trece.
"Super,sunt chemată în biroul unui profesor din prima zi,bravo,Marria."
-Am înțeles.
După ce cursul se încheie nu mă grăbesc deloc să îmi strâng lucrurile.
Sunt așa de înfuriată pe mine.Cum de mi-am permis să-mi las mintea sa zboare în altă parte?
-Hei.
Se aude o voce de băiat.
Îmi ridic capul din lucruri și-l văd pe colegul meu de banca.
-Hei.
Spun încet.
-Esti bine?
Ma întreabă, privind cum imi strâng grăbită lucrurile.
-Da,de ce nu aș fi?
-Pari speriata.
Închid ochii și oftez,oprindu-ma din tot ceea ce fac.
-Adevarul e ca mă sperie puțin faptul că domnul Emerson m-a chemat la el în birou.Am auzit că e cel mai bun si respectat profesor în această universitate și nu aș vrea să mă pun rău cu el chiar din prima zi,întelegi?
Soun atât de rep3de încât rămân fără aer.
-Te înțeleg perfect,dar stai calmă,nu cred că te-a chemat la el în birou pentru ceva rău.Poate că Emerson e insuportabil și mitocan-chicotescla această remarcă- dar de data asta chiar nu are de ce sa fie,mai ales cu tine.
Îl privesc pe băiatul drăguț din fața mea și zâmbesc.
-Poate ca ai dreptate.
Spun încet.
-Capul sus,va fi bine.
Facem schimb de zambete si pentru o clipa e liniște.
-Eu sunt Marria,apropo.
Ii întind mâna.
-Jason,încântat.
Mă uit apoi la ceasul de la mână și văd că am întârziat la întâlnirea cu domnul Emerson.
"Întâlnire?"
-Scuza-ma,trebuie să fug!
Îmi fac loc pe lângă Jason și alerg până la ușa de la ieșirea din clasă.
-Hei,Marria -il aud apoi strigând în spate- dupa ce termini cu Emerson ai vrea să mergem la o cafea?
-Sigur,de ce nu?
Îi răspund zâmbind, apoi mă îndrept spre biroul pe care îl găsesc cu greu.
A trebuit să întreb de câteva ori până a ajunge acolo.
Când în sfârșit găsesc biroul trag aer in piept și bat la ușă cu o ușoară tragere de inimă.
-Intra.
Se aude domnul profesor.
Vocea lui pare foarte neliniștită,iar asta ma agită puțin.
Intru și-l văd pe domnul Emerson stand la birou,sătul pana peste cap de orice așteptare.
-Ma scuzați că am întârziat,dar nu am reușit să găsesc biroul la timp.
Spun eu repede.
-Vei tine mine ca nu îmi place să aștept,domnișoara Mitchell.
Mă privește amenințător,iar un fior îmi traversează trupul.
-Ia loc.
Mă așez pe scaunul din fața biroului si-mi pun geanta în poala.
Domnul Emerson ofteaza, parcă încercând să-si retina ceva.
Îmi mușc buza de jos in speranța că totul va fi bine.
-Deci,domnișoara Mitchell,te-am chemat aici pentru ați spune că m-ai impresionat la cursul de canto.Ai o voce superba,dar nu am putut spune asta de față cu toți ceilalti studenți.Ai o voce care merită auzită în toată lumea,așa că aș vrea să te ajut să îți perfecționezi timbrul și de ce nu,să-ți formezi o carieră din acest talent.
Sunt puțin surprinsă de oferta lui.
-Apreciez,domnule profesor,dar nu cred că pot face ceva din muzica,eu sunt foarte pasionată de literatură și aș vrea să mă înscriu la un curs legat de literatura italiană.
Domnul Emerson mă privește oarecum surprins.
-Ce te atrage la literatura italiană?
-In principiu povestea lui Dante Alighieri și a Beatricei Portinari.
Si pentru cateva secunde un zâmbet ii rasare pe buzele perfecte.
-Dante și Beatrice deci.
Dau din cap apropabor.
-Eu predau si literatura aceasta,așa că dacă vrei te poți înscrie,doar ca eu cred că nu ar trebui să te lași de muzică,putem lucra si la asta.
-Ma voi gândi la ambele propuneri.
-Am nevoie de un răspuns mâine.
-Maine?
Apoape ca sar ca arsa de pe scaun.
De ce nu-mi respectă decizia?
-Nu discut,domnișoara Mitchell.
Se ridică de pe scaun și merge la fereasta din partea dreaptă a biroului.
-Nu pot avea mai mult timp?
-Trebuie să fii foarte hotărâtă și să știi exact ceea ce vrei sa faci,nu pot aștepta,sunt și alți studenți care vor să studieze aceste materii,așa că te rog să fi serioasă,domnișoara Mitchell.
Spune el pe un ton autoritar.
Ce e cu el?Am dreptul să aleg ce vreau.
-Am încheiat această întâlnire.
Spune de lângă fereastră.
Mă ridic dezamăgită si merg spre ușă,dar ma opresc si arunc o privire peste umar, catre domnul profesor.
-Le voi face pe ambele.
Spun eu, apoi trântesc ușa când ies.
Imediat ce mă văd afara din birou realizez ce tocmai am spus.Cum mă voi descurca cu ambele materii?!De ce am spus că le voi face pe ambele?Îmi acopăr fața cu ambele mâini și mă îndepărtez de birou.
Și cât timp merg fără să mă uit pe unde, mă izbesc de cineva.
-Oh,scuze!
Spun eu deja jenata de neatenția mea.
-E în ordine.
E Jason.
-Hei.
Îl salut eu.
-Hei.Ce s-a întâmplat acolo?
Mă întreabă el vazandu-ma abătută.
-Ei bine am vrut să-i arăt profesorului cât de sigura pe mine și serioasă sunt, încât i-am spus că voi merge la două cursuri de ale lui.
-Auch.
"E clar"
-Nu am făcut bine,nu?
-Emerson e un profesor foarte exigent,o să ai mult de lucru.
Imi trec mâna prin par, dându-l pe spate.
-Jason,ce fac acum?
Mă smiorcăi eu.
-O să te descurci,doar arăta-i ca ești într-adevăr o fata serioasă.
-Si dacă nu voi fi la nivelul așteptărilor lui?
-Vei fi,am incredere în tine.
Imi face cu ochiul.
Îi zâmbesc apoi ieșim cât mai repede din universitate.
Îmi iau o cafea și abia aștept să ajung acasă.Ziua asta a fost mai surprinzătoare decat mă așteptam.