Abastru Glaciar

Cap.12 Lily

Lily

Dincolo de toate loviturile vieții știu că sunt puternică însă golul pe care îl simt în adâncul sufletului meu când știu că trebuie să-mi iau rămas bun de la singurul om care își pune sufletul pe masă în fața morții drept garanție pentru mine și fiul meu mă ucide silențios.

Mă privesc în oglindă și văd chipul unei femei străine, același păr șaten bogat care îmi cade în valuri pe umeri ,același ten alb ivoriu care se conturează delicat în jurul ochilor verzi, dar bântuită de aceleași alegeri greșite.

Văd o femeie frumoasă și puternică la exterior dar care se frânge urlând în interior, mă pregătesc pentru un viitor alături de un bărbat pe care sunt conștientă că nu-l voi avea niciodată pe deplin.

Cu toate că de fiecare dată el mă îmbie să-mi deschid sufletul pentru a-l lăsa să intre ridic câte un zid fragil de teamă ca povestea să nu se transforme din nou într-un coșmar.Am mai fost pe acele tărâmuri,tălpile mi-au mai sângerat călcând pe cioburile sfărâmate ale inimii mele.

Toate poveștile se uzează,unii oameni trec își lasă amprenta apoi părăsesc locul rupând bucăți din tine. Uneori rupturile sunt delicate și nu le simți atât de intens,timpul trece lăsând în urmă doar imagini vagi a ce ar fi putut fi dacă ar fi ales să rămână, aceștia sunt cei lași ei nu sunt demni de luat prea mult în seamă, le deschizi ușa și îi lași să iasă.

Cel mai greu este să te vindeci de cei diabolici, aceștia nu vor să rămână dar nici nu te lasă să te eliberezi torturându-te până când șterg orice emoție, până te lasă ca pe un mort viu să hălăduiești prin lume păstrând marca lor adânc impregnată în tine pentru a nu uita că ți-au luat sufletul hrănindu-și întunecimea din ei.

Ușa se deschide și tresar bucurându-mă însă că sunt întreruptă din a mă îneca iar în amintirile dureroase.

Nikolai mă privește din prag și mă invită tăcut să-l însoțesc.Ridic buchetul de crini de pe colțul mesei și aranjând o cută inexistentă de pe rochia crem mă îndrept spre el.Aștept să o ia înaintea mea așa cum face de obicei însă de data aceasta îmi oferă brațul și încerc să-mi înghit lacrimile care îmi înțeapă ochii.

În mai puțin de o oră voi deveni doamna Demetrov și tot în mai puțin de o oră îmi voi părăsi noul soț .Mă opresc puțin în loc și simt cum Nikolai se oprește și el dar îmi este teamă să-l privesc,omul de care depinde viața mea și a fiului meu,omul care va deveni gardianul nostru mă conduce către cel care îmi va da numele lui.

Întorc capul către el și știu că nu este nevoie să dau glas fricilor mele pentru că el le citește în ochii mei, în spatele imaginii de fier pe care acesta o emană știu că este un om blând și drept altfel Idris nu l-ar aprecia atât de mult.

-Curaj malenkaya Liliya, o să reușim.

Zâmbesc timid și deși tremur ușor când ajung în fața ușii în spatele căreia mă așteaptă Idris și ofițerul stării civile sunt mai hotărâtă ca niciodată să lupt pentru șansa de a îmi construi un viitor așa cum îl visez.

Nikolai deschide ușa și deși mă așteptam ca Idris să arate superb ca de obicei ,imaginea lui în costumul albastru închis mă lasă fără respirație. Ochii lui albaștri glaciali reflectă o adâncime misterioasă și insondabilă.

Mă întreb dacă în spatele ochilor lui glaciali se ascunde adevărul despre sentimentele sale sau dacă totul este o mască care ascunde căldura din sufletul lui .Oare voi fi vreodată capabilă să îi aflu adevărata natură, să pătrund în inima sa și să văd ce ascunde ?

Ofițerul vorbește însă Idris a reușit să mă înconjoare în ființa lui făcându-mă să nu aud nimic ,citesc un da pe buzele lui și o promisiune în ochii lui atunci când așteaptă da-ul meu.

Il ofer fără rezerve și îi simt tremurul din mână atunci când îmi pune inelul pe deget.

-Felicitări domnule și doamnă Demetrov!Acum puteți săruta mireasa.

Îngheț instant și tăcerea care s-a lăsat în încăpere devine apăsătoare. Mă apropii ușor de el pentru a evita un moment penibil,deși nu este decât Nikolai,ofițerul și noi doi în cameră.

Mâinile lui mă cuprind delicat de talie iar eu îmi simt inima bătând cu putere în piept.

Ochii săi se întâlnesc cu ai mei în timp ce ne pierdem în acea imensă furtună de emoții care ne învăluie.

Părul lui de un caramel șaten atinge ușor fruntea mea și în acel moment nu mai contează nimic altceva în jurul nostru, suntem doar noi doi pierduți într-o lume creată prin împletirea ușoară a respirației noastre.

Ne îndepărtăm unul de celălalt și aerul care desparte trupurile noastre devine rece și nemilos,uit să respir pentru câteva secunde dar revin ușor în prezent .

Nikolai se apropie și ne felicită după care este înlocuit de ofițerul stării civile. Când actul ia sfârșit acesta este condus afară din încăpere de Nikolai care îl urmează.

Ne desparte o tăcere grea și apăsătoare,Idris păstrează distanța și mă derutează răceala și furia care mocnește în el, mă doare să-l văd așa pentru că știu că eu sunt cea responsabilă pentru ea.

Derulez timpul și mă scald în amintirea privirii blânde a bărbatului care m-a ținut de mână în sala de nașteri, care m-a ținut în brațe când l-am lăsat să vadă durerea din trecutul meu.

-Mulțumesc Idris!Promit că o să găsesc o modalitate în care să te eliberez de căsătoria asta,Nikolai a făcut toate aranjamentele vom pleca în câteva ore.

Rămâne la fel de tăcut și nu știu dacă să ies pe ușă sau să rămân,aleg să plec pentru că nu știu cum să ajung la el, nu știu ce aș putea să îi spun. Sunt întreruptă de vocea lui la jumătatea drumului.

-Înainte să deschizi acea ușă și să te las să pleci vreau să-ți spun un singur lucru Lily.

Se apropie de mine și îmi cuprinde între degete câteva șuvițe din părul meu lung mângâindu-l delicat, deși nu vreau să recunosc gestul lui care a devenit din ce în ce mai prezent în ultimele zile mă umple de o căldură dulce și sfâșietoare în același timp.

-Dincolo de toate loviturile vieții care se joacă cu noi știu că suntem mai puternici de atât,vom reuși în cele din urmă îți promit.

Mă sărută ușor pe buze după care se întoarce și pleacă lăsându-mă pradă lacrimilor care acum se revarsă ca un râu ținut în spatele barajului, cu furie, cu ciudă că i-a fost furată libertatea de a curge lin atunci când a simțit nevoia.

Poate la un moment dat lacrimile mele vor găsi tăria pentru a îneca durerea făcând loc iubirii.

I will be here till my last breath and beyond...