Nici nu l-am văzut până nu a ciocănit în geamul mașinii.Intensitatea durerii a trecut dându-mi voie să disipez imaginea străinului de geamul aburit.Picăturile de ploaie lovesc nemiloase in parbriz ștergătoarele neputând face față torentului.
Presupu...
Lumina violetă a amurgului îi ascunde tulburarea,o privesc din prag cum își mișcă umărul pentru a-i aluneca breteaua rochiei până când aceasta îi alunecă definitiv de îndeajuns dezvăluindu-i un sân pe care mica mogâldeață care se zvârcolește în brațele ei îl prinde devorându-l cu nesaț.
Expresia ei când se uită la copil este sublim de blândă și simt o căldură cum îmi acaparează sufletul privind la tabloul acesta perfect.O pace se reflectă dinspre mamă și copil și îmbracă întreaga cameră în nuanțe necunoscute ochiului meu până acum .Dacă există o imagine prin care se explică divinitatea cred că sunt norocos să fiu spectator direct.
Telefonul sună și ea tresare speriată făcând micul ghem de lumină din brațele ei să plângă,resping apelul și mă apropii de ea ,încearcă să se acopere dar micuțul protestează și este nevoită să respecte cerința celui mic.
Mă aplec și șterg o mică picătură de lapte care i-a alunecat micului mâncăcios atingând și pielea ei din greșeală,îmi trag mâna rapid și când ridic privirea spre chipul ei rămân mut,ochii ei mă fixează prinzându-mă în verdele lor smarald presărat cu mici puncte argintii.
M- am pierdut din nou,și poate par un obsedat dar încep să-mi placă tot mai mult secundele în care evadez de toate așteptările care atârnă asupra mea atunci când sunt în prezența lor,mă face să visez la normalitate,la cum ar fi dacă în loc de Idris Demetrov aș fi un simplu om cu o familie obișnuită iar singurele griji ar fi unde să-mi petrec următoarea vacanță sau ipoteca pe care o am de plătit pentru o locuință nouă în loc să-mi fac griji cum să pedepsesc un turnător sau să anihilez un clan care intră în teritoriul meu.
Telefonul vibrează din nou și mă ridic îndreptându-mă către fereastră pentru a verifica mesajul pe care l-am primit dându-i timp micuțului să-și termine masa.
Citesc mesajul și închid telefonul tremurând de nervi, se pare că Andrea Voltero liderul Camorra a aflat din surse neștiute că fosta doamnă Archer este sub protecția noastră,îmi trebuiesc informații și asta cât mai repede,deja sunt cu un pas în fața mea și nu-mi permit o altă greșeală.
Mă întorc vrând să îi pun câteva întrebăei însă ea își duce degetul la buze pentru a-mi face semn să fac liniște,micul mâncăcios se pare că a adormit.Îl așează ușor în pătuțul de lângă perete și se apropie de mine vorbindu-mi în șoaptă.
- Mă scuzați domnule Demetrov,dacă se trezește cu greu reușesc să-l adorm din nou.
Ochii îi sunt încercănați și pare atât de dărâmată încât fac un efort, în ciuda faptului că sunt presat de timp, să folosesc un ton mai blând.
-Doar Idris,nu ți se pare că e timpul să trecem peste pronumele de politețe?
Îsi lasă capul în jos și nu pot rezista tentației de a pune degetul arătător sub bărbia ei pentru a-i cerceta chipul,nu se trage în spate dar citesc în expresia de pe chipul ei intenția așa că mă apropii și mai mult .
-Rostește-l Lily!Rostește-mi numele,vreau să aud ce rezonanță are rostit de vocea unei persoane care vede dincolo de un Demetrov prin venele căruia curge un sânge rece.
Își întoarce capul într-o parte păstrând un moment de tăcere și când revine lacrimile reținute care transformă ochii ei într-un lac acoperit de ceață densă mai fisurează un zid din mine.
-Idris.
Reușește să șoptească numele meu greu,de parcă dacă ar fi mai fermă ar pierde ceva de valoare rănindu-și buzele .
-Nu mă pot obișnui să te strig pe numele mic Idris.
-Vei învăța Lily.
Aprobă ușor printr-un scurt gest din ochi și deși am câștigat un lucru atât de mărunt mă simt de parcă am învins toți demonii din iad,mă sperie sentimentul de invincibilitate atunci când ea cedează puțin câte puțin din gardurile care o împresoară și plec de lângă ea pentru a nu lăsa să se vadă acest punct slab al orgoliului meu.
-Trebuie să-ți pun câteva întrebări dar mai poate aștepta până mâine,ești destul de obosită.O să trimit pe cineva care te va ajuta cu cel mic ai nevoie de odihnă.
-Mă pot descurca,nu te pot deranja mai mult decât am făcut-o deja,ai alte probleme mai presante.
–Lily nu te-am întrebat dacă ai nevoie de ajutor,ți-am spus că voi trimite pe cineva,nu aveam nevoie de acordul tău.Poți să stai liniștită toți oamenii mei sunt de încredere și sunt sigur că mama se va ține scai de voi,după moartea tatei a rămas singură ,cred că i-ar face bine o nouă prietenă.
-Am înțeles,nu mă deranjează prezența lui Ervin,nu știu ce m-aș fi făcut fără ajutorul ei.
-Bine,atunci ne vedem mâine să punem lucrurile cap la cap,poate reușim să facem lumină în toată afacerea asta.Noapte bună Lily!
-Noapte bună Idris!
Nu zăbovesc pentru că știu că dacă mai amân mult plecarea mea cu atât mei greu îmi va fi să ies din aceste nisipuri mișcătoare .Inchid ușa dormitorului încet și le fac semn oamenilor mei să-și ocupe postul .
Deschid telefonul și apelez numărul lui Nikolai,am nevoie ca el să fie lângă ei non-stop pentru a ști că sunt în siguranță,nu există om mai bun decât el ,tonul de apel se oprește după primele cinci secunde și aud vocea gravă de la capătul celălalt.
-Da pakhan.
-Nikolai de mâine te vei muta în vila mică,principala grijă de acum încolo va fi siguranța musafirilor.
-Am înțeles pakhan.
Închid telefonul și îmi continui drumul ajungând lângă mașină,Gregor ,șoferul meu ocolește pentru a-mi deschide ușa dar în ultimul moment mă răzgândesc și decid să merg pe jos coborând ușor pe poteca pietruită care duce spre conacul principal.Am nevoie să-mi ordonez gândurile altfel totul se va duce de râpă.În astfel de momente simt tot mai mult lipsa tatălui meu,el tot timpul știa ce e de făcut,era cu un pas înaintea tuturor.
Aud pașii oamenilor mei care mă urmează la scurtă distanță,nu e nevoie să le spun ce să facă ,tata a avut grijă să selecteze cei mai buni soldați și nu s-a lăsat până nu a creat un set de reguli pe care dacă cineva nu-l respectă cu sfințenie este exclus și prin exclus nu mă refer doar la sensul ad-literam .
Întrebarea care mă seacă treptat este dacă voi fi în stare să duc mai departe moștenirea lui Iaroslav Demetrov fără să pierd esența lui Idris Demetrov în acest proces.Nu vreau să fiu doar o copie slabă a tatălui meu,vreau să-l fac mândru de ce a lăsat în urmă.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
