Abastru Glaciar

Cap.10 Idris

Idris

Atmosfera din cameră se schimbă și nu este nevoie să ridic capul din telefon pentru a vedea cine a intrat,se pare că trupul meu are un nenorocit de senzor care se activează de câte ori parfumul ei subtil de iasomie cu mici atingeri de verbină pătrunde ca un drog în sistemul meu olfactiv ajungând până la cea mai mică celulă din sânge.

Se așează în celălalt capăt al mesei de parcă aș avea o boală contagioasă și se teme să se apropie,o las de data aceasta și nu pentru că am un suflet de aur, nu doresc să o fac să se izoleze în mintea ei,îi întind lațul pentru ca atunci când va dori să se înalțe nodul de la capătul lui să se strângă în jurul unui punct fix fără să aibă nici cea mai mică șansă de scăpare.

Nu pot să nu recunosc că încă un motiv este modul cum razele soarelui care intră prin peretele de sticlă din partea nordică a micului teren împădurit aflat în jurul casei se împletesc în părul ei auriu și îi mângâie chipul delicat.

Fiecare mușchi din corpul meu este dureros de conștient de prezența ei și fac un efort colosal să-mi amintesc printre gândurile păcătoase care acum îmi străbate fiecare neuron cine este și cum a ajuns aici.

Nu scoate nici un sunet, e o liniște mormântală care este întreruptă de zgomotul ceștii de cafea atunci când este așezată pe farfurie de mâna ei care tremură,închid telefonul și îl așez pe colțul mesei după care o încorsetez în privirea mea.

-Bună dimineața și ție Lily!Sper că ai avut o noapte liniștită.

Se înroșește la față și o văd cum își înghite replica usturătoare pe care vrea să o arunce oferindu-mi în schimb un zâmbet atât de sarcastic de dulce încât sunt sigur că dacă aș putea să-l gust aș deveni dependent de insulină.

Zâmbesc la rândul meu extaziat de această latură pe care acum am observat-o pentru prima dată și știu că micul demon din mine mă va înghionti să o scot la suprafață .

-Bună dimineața domnule Demetrov!Mă scuzați eram pierdută printre gânduri.

Las ceașca de ceai ușor pe masă fără să o slăbesc din privire și ridic cuțitul pentru întins untul de pe masă în timp ce cu cealaltă mână iau o chiflă caldă din coșul din fața mea.

Îi observ crisparea atunci când îmi privește mâna în care am cuțitul dar nu îl las jos dacă bănuielile mele sunt reale jocul meu hipnotizant de a-i trezi amintiri traumatizante îmi va pune adevărul pe tavă.

-Ne învârtim în jurul cozii Lily,ne întoarcem iar la discuția pe care am avut-o aseară?

Privește în jos atât de concentrată încât dacă ar avea lasere în ochi ar face cu siguranță o gaură până în fundul iadului.Își ridică privirea și în momentul în care verdele ei smarald se împletește cu albastrul meu glaciar rămân fără aer de parcă ar fi făcut o vrajă invizibilă veche de secole,nu rup podul dintre suflete, aștept ca ea să facă primul pas.

-Lasă teatrul Idris,știu că nu ai fi în stare să atingi nici măcar un fir de păr al unui suflet nevinovat dacă îți stă în putere.Întreabă-mă ce dorești, ști că îți voi răspunde,mi-ai salvat viața,atât mie cât și fiului meu deci sunt datoare nu cu o viață ci cu două.

La dracu!Sinceritatea din ochii ei mă face să rup contactul vizual și trebuie să-i acord respectul meu pentru logica nealterată de chimia asta care explodează între noi de fiecare dată.

-Foarte bine Lily,ai un punct pe tabelă.

-Nu mă interesează jocurile Idris, nu țin scorul atunci când în joc este viața fiului meu.