Abastru Glaciar

Cap.2 Idris

Idris

Vocea asistentei mă decuplează de la gândurile mele care se învârt cu viteza luminii.Privesc la formularele pe care le țin în mână și sunt presat de timp,nu știu cine este femeia alături de care voi sta când își va aduce copilul pe lume,chiar dacă oamenii mei fac cercetări timpul este prea scurt.

-Domnule Demetrov,lăsați formularele le veți completa mai târziu,se pare că fiul dumneavoastră se grăbește să vă cunoască.

Nu o corectez pentru că știu ce se va întâpla dacă aș spune că nu am habar cine e femeia din salonul de la capătul holului.În drumul meu trec grăbit pe lângă Nikolai care îmi aruncă o privire întrebătoare,îi răspund printr-o ridicare din umeri și îl văd cum scoate telefonul,mă uit amenințător la el,bănuiesc că primul om pe care îl va apela e mama.

Nikolai îmi este alături de când mă știu și de multe ori a ținut locul tatălui meu atunci când el nu mi-a putut fi alături de aceea se crede îndreptățit să mă supravegheze ca o cloșcă, nu mă lasă sufletul să-i deleg alte sarcini,adevărul este că oricât de pisălog ar fi este singura persoană care vede în spatele aparențelor,în spatele zidurilor care mă înconjoară.

Intru într-o anticameră unde mi se înmânează vestita ținută de protecție,slavă Domnului că băieții McKinney nu sunt aici să vadă în ce hal am ajuns,cu bonetă și botoși,nu aș fi scăpat de glumele lor nici în iad.

Un țipăt erupe din salonul alăturat și recunosc vocea femeii,nu știu de ce dar tânguirea ei declanșează un sentiment primal în mine și în pofida nemulțumirii asistentei care mă însoțește trec prin ușile din fața mea de parcă ar fi din hârtie.

Nu bag în seamă nici protestele doctorului pe care le evapor cu o privire și mă opresc doar când ajung lângă ea luând-o de mână.

Ochii ei se contopesc cu ai mei și nu este nevoie de cuvinte pentru a comunica pentru că ea cunoaște fiecare semnal pe care privirea mea îl transmite mă surprinde și totodată mă sperie această conexiune pentru că nu știu dacă voi fi capabil să o rup înainte de a-mi pierde sufletul în durerea ei.

Observ pieptul ei care se ridică și coboară frenetic în încercarea de a respira și aș vrea să pot face ceva pentru a-i ușura chinul.Cade pe coate de la efort și își lasă capul pe spate închizând ochii.Lacrimi i se scurg pe față și împins de o forță nevăzută i le șterg tandru cu degetul mare după care îmi pun degetul pe buze pentru a i le gusta.

Ochii i se deschid brusc și mă privește de parcă aș fi picat de pe altă planetă,o altă contracție apare și de data aceasta doctorul țipă la ea.

-Împinge cu toată forța doamnă Demetrov,acum!

Ultimul ei țipăt trezește în mine toată durerea din ultimele zile,toate eșecurile, este țipătul tatălui meu care nu a apucat să ceară ajutor,este durerea mea urlată atunci când mi-a murit în brațe toate trăite din nou și din nou,după care s-a făcut liniște.

-Felicitări domnule Demetrov!Aveți un fiu puternic.Doamnă Demetrov o să vă facem cunoștință cu el după ce asistentele îl vor pregăti.

Nu aud nimic ,ea nu reacționează în niciun fel,întorc capul înspre ea și îi văd privirea care mai are puțin și se pierde în alte tărâmuri,orbit de furie îl apuc pe doctor de guler și îl scutur țipând la el atât de tare încât copilul începe să plângă.

-Adu-o înapoi acum altfel jur că nu vei apuca sfârșitul zilei.

Sunt târât de personalul de la pază afară din salon și în urma ușilor care se închid nu reușesc să văd decăt trupul ei inert de pe masa de nașteri.Nikolai vine și le spune ceva oamenilor după care ei mă lasă în pace .

Simt cum rămân fără aer,în interior toată ființa mea urlă dar nu reușesc să scot nici măcar un sunet ,mă preling pe lângă peretele din spatele meu și îmi sprijin capul pe genunchi.

M-am săturat să văd moarte la tot pasul,să nu mai pot ieși din acest iad în care tot ce ating piere ca o boare în neant.

Nu știu cum să mă ridic, nu știu cum să accept că legătura a fost smulsă înainte de a se fi întrerupt natural,aud vocea mamei și simt cum mă mângâie pe creștetul capului ca atunci când eram copil și vroia să mă îmbuneze după un eșec.

-Domnule Demetrov!

Nu vreau să ridic capul,nu vreau să văd pe nimeni,după care îmi amintesc totuși că sunt pakhan Demetrov și nu mai am dreptul să fiu slab,nu pot să mă las ghidat de sentimente altfel mă vor îngropa.

Mă ridic ușor și mama vine lângă mine,în fața mea asistenta care m-a condus mai devreme pare că își caută cuvintele neștiind ce să spună.

-Vorbește odată femeie!

Simt cum mama mă strânge de mână dar nu îmi mai pasă de normele de bună cuviință,nu am timp de ele acum.

-Vroiam să vă spun că domnul doctor face tot ce poate având în vedere sechelele pe care soția dumneavoastră le-a avut.

-Ce sechele?Explică pe înțelesul meu .

-Înainte să rămână însărcinată e posibil ca soția dumneavoastră să fi avut cicatrici pe colul uterin care erau foarte aproape să ducă la o ruptură de col uterin în timpul travaliului,domnul doctor încearcă să facă tot ce este omenește posibil dar nu promite că soția dumneavoastră va scăpa fără o histerectomie în cel mai bun caz.

Mama se albește la față și mă abțin cât pot să nu dau un pumn peretelui alb din fața mea pentru a elibera frustrarea asta care fierbe în mine.

-Faceți tot ce aveți de făcut pentru a o salva altfel jur că am să dărâm din temelii spitalul ăsta.

-Încercăm domnule Demetrov.

Mă apropii de asistentă și aceasta de frică se lipește de peretele din spatele ei privindu-mă îngrijorată.

-Nu accept un eșec așa că lăsați încercările pentru altă zi.

-Am înțeles,trebuie să completați un acord pentru ca doctorul să poată face histerectomia.

-Păi atunci adu naibii hârtiile alea odată.

Aprobă din cap și mai că nu o ia la fugă de bucurie că a scăpat din ghearele mele,mama mă privește de parcă nu m-ar recunoaște și fixându-se în fața mea pentru a nu o evita mă întreabă pe un ton poruncitor:

-Idris, cine e fata asta?Ce înseamnă pentru tine?

-Nu știu mamă.Aș vrea să-ți pot răspunde.

Mă întorc și mă așez pe scaunul de lângă Nikolai încercând să înțeleg ce plan a avut nenorocita de karmă când mi-a scos femeia asta în cale și încotro mă va duce obsesia asta de a o proteja.

I WILL BE HERE EVERY DAY