Love with problems

13

Abia după ce trecuse o oră sau două nu mai știa, Taehyung s-a oprit din plâns. Capul îi avea lipit de piept în timp ce vampirul avea un braț în jurul său, trăgându-l de fiecare dată când acesta se mișca în somn. Firele blonde îi gâdila chipul dar nu-l deranja. Era fericit ca acum aveau un moment minunat, cu el stand în pat și cu băiatul in brațele sale, protejat.

Încă nu știa de ce plânse, însă putea să se gândească doar ca o făcuse în timp ce vorbea cu mama lui și acesta îi dăduse veștile despre tatăl său. Totuși se bucură ca acum nu mai plânge, nu mai suspină, nu mai tremură, dar dormea. Plânsetul l-a stors de energie adormind repede, iar Jungkook doar zâmbea bucurându-se de micile sforăitori și de căldură cu care îi încălzea sângele.

Ceasul indică ora 10 iar vampirul va trebui să stea ceva timp până Taehyung va fi complet în lumea visurilor. Se mișca când acesta încerca să îi lase corpul și să plece în camera lui. Deci acum Jungkook privea tavanul cu micul băiat împingându-se în el și murmurând. Cât de adorabil, gândi brunetul în timp ce îi privea frumosul chip scăldat de lumina lunii. Buzele erau ușor țuguiate, obrajii plinuți și tocit de pieptul său, mâna liberă lăsata pe stomac iar un piciorul îl avea peste ale sale vampirul încercând să nu radă. Complet imobilizat, sincer.

Dacă cineva îi spunea ca va ajunge în așa situație ar fi râs. Taehyung era ca un prieten bun, abia revăzându-se după ani, și chiar dacă mințea știa ca numai prieten nu îi era. Un vampir în toată firea, popular și dorit de toți visa ca blondul să îl sărute. Da Jungkook își dorea tare să îi simtă buzele, să îl privească în ochi în timp ce Taehyung stătea cuminte pe stomacul său cu mainele lipite de piept.

Fantezie, la naiba, doar asta mă gândesc. Vampirul oftase slab privind ușa camerei când auzi pași venind spre ei. În câteva secunde se deschise Jin făcându-și loc si privindu-i.

"Oh Jungkook" sătenul era uimit să îl vadă și mai uimit să își privească vărul cum dormea liniștit în brațele vampirului. Wow asta e nou.

"Voi pleca" rosti răgușit brunetul încercând să se ridice din pat fără să îl trezească dar Seokjin i-a făcut semn să se oprească.

"E ok poți sta, am venit doar să văd ce face" șopti apropiindu-se de ei. "Dar de când sunteți așa de apropiați?"

Jungkook oftase din nou amândoi privindu-l pe micul blond.

"Hyung nu e ce te gândești, plângea și am venit să văd ce se întâmplă"

"Plângea?!" fără să își dea seama țipase în loc să vorbească în șoaptă iar Taehyung se foi provocându-i pe amândoi să încremenească.

Au așteptat în liniște cat timp blondul murmura iar când din nou dormi un sunet de ușurare venise de pe buzele vampirului după ochidul ciudat pe saten care râse jenat.

"Scuze, scuze" de data asta șopti luând loc pe pat asigurându-se să nu își trezească vărul din nou. "Pur și simplu nu vreau să îl văd cum plânge Jungkook, ochii lui frumoși nu merită se verse lacrimi" vampirul încuviințase din cap privindul câteva secunde pe blond.

"Nu știu de ce plângea hyung" șopti moale. "Dar nu știu, mi-a venit sa alin sufletul în durere, să îi arăt că nu e singur, sincer chiar am uitat de toate în momentul când i-am auzit suspinurile" zâmbi în colțul buzelor încă neluandusi ochii de pe micuțul din brațele sale.

Seokjin îl urmărea în liniște ochii strălucind ui iar buzele erau strânse una de alta pentru a nu scoate sunete puternice. Se pare ca prietenul lui avea o atracție asupra vărului său, insă nu putea spune ca îi plăcea chestia asta. Jungkook o fi prietenul lui special și totodată familia lui însă avea o reputație când venea vorba de relație. Era prea posesiv.