Love with problems

14

"Nu-mi vine sa cred" Hoseok fu rapid sa se ridice pentru a își înconjura brațele în jurul corpului subțire Taehyung doar chicotind și acceptând îmbrățișarea de urs. "Doamne cat timp a trecut" rade roșcatul după ce se îndepărta pentru a îi privi chipul. "Atât de mult te-ai schimb de ultima dată când ne-am văzut"

Blondul rase înfundat după aceea făcând un pas micuț în spate.

"Termină hyung au trecut doar 3 luni, nu poți să te schimbi atât de repede"

"Cum adică nu poți, ba chiar foarte bine poți să te schimbi atât de repede, îl mai ții minte pe vărul meu Joha, cât de mic era și cum crescuse în doar o lună"

"Hyung, Joha are doar 14 ani, normal ca copii cresc repede, nu ma compara cu el" spuse cu botic, Hoseok doar horcăind amuzant.

"Chiar mă bucur să te văd, mai ales în situația în care ești" ultima propoziție o murmură știind prin ce trece prietenul său.

Taehyung schițase un zâmbet trist înțelegând despre ce vorbea. Hoseok a fost primul care i-a zis ca tatăl său a avut accident, el a fost primul în care a lăsat totul ca să îi fie aproape, din toți prietenii lui el a fost acolo să îi ofere suport emoțional.

Evident Taehyung avea mulți prieteni în grupul său dar Hoseok e primul cel mai adevărat, pentru ca nu se învârtea în jurul său cerând atenție cum fac alții. Însă nu a zis nimic pentru ca avea o inima prea bună și nu se pricepea să se certe, nu e în firea lui să înceapă o luptă verbală.

Roșcatul a zâmbit și el trist parandui rău ca aduse vorba despre nefericirea ce se abate în familia lui. Să îți vezi tatăl în patul de spital cu o mulțime de aparate care încercau să îl țină în viață atât de mult timp era dureros, mult prea dureros. Sa apropiat de băiat trăgându-i trupul într-o îmbrățișare așa cum o făcea de fiecare dată când tristețea îi ataca chipul, pentru ca știa ca asta îl ajută.

"O să fie bine Tae, vei vedea" îi șopti blând și cu motivare, blondul doar dând din cap bucurându-se de îmbrățișarea pe care sincer chiar avea nevoie. "Apropo Tae" după ce roșcatul s-a îndepărtat Taehyung își ridică ochii într-o manieră confuză așteptând să continue. "Cu atâta dor am uitat să îți prezint persoana care acum mă arde cu privirea ei" rade scurt iar Taehyung își mutase ochii spre fata ce stătea încruntată având ochii doar pe prietenul său.

Hoseok se întoarse apropiindu-se de ea și dandui un sărut scurt pe buze, blondul fiind și mai confuz decât era pentru ca acum 3 luni era sută la sută singur.

"Ea e iubita mea, Hanna, iubire el e prietenul meu cel mai bun încă din liceul" fata se ridicase apropiindu-se de el, ridicând mâna timidă iar Taehyung îi strânse nu atât de tare un mic zâmbet apărându-i pe buze.

"Încântată" șopti după aceea blondul mirându-se la cât de gingașă e vocea ei.

"Și mie la fel" răspunse și el după aceea lăsându-i încet mâna ca să își privească prietenul. "Nu mi-ai spus ca ai iubită, de când?"

"De acum 2 luni jumate, și sunt atât de fericit" chițăie luând-o brusc în brațe Hanna tresărind la început dar după aceea s-a lăsat moale accepand timidă sărutul oferit de iubitul său.

"Oh, atunci să vă țină"

"Mulțumim" răspund amândoi la unison după aceea începând să râda toți trei, însă amuzamentul se opri când Taehyung simți o prezență în spatele său.

Hoseok cat și Hanna se uitau uimiți la persoana dată putând să citească confuzia dar și să observe încruntătura de pe fața roșcatului. Așa ca, cu o întoarce a capului la zărit pe străin ce se dovedi a fi Jungkook. Ochii puțin erau întunecați iar încruntătura nici ea nu apăruse târziu și chiar dacă aveau puțin milimetri unul de altul putea să simtă încordarea până aici. Era fără cuvinte.