Din penița mea curgea liniște și pace
Până când o ființă a început să o atace
Și acum ea toarce, pe toate le coace
Și le întoarce, s-a aprins, a luat foc!
A ezitat să intre în al tău joc.
Se sfătuia printre lacrimi și flori de soc
Cu tăcerea la nivelul unui înțelept
Dar a fost acuzată pe nedrept
Și o doare inima din piept
Sa dezlănțuit o peniță furtunoasă
Către aceea ființă mincinoasă
Cu un chip de ticăloasă.
Te-au trimis părinți să faci o facultate
Și ție nu ți-a plăcut a școli carte
Și ne-ai amăgit cu vorbe deșarte
O ființă mai ascunsă decât un hoț
O să îmi fie milă de al iei viitor soț
Când tu cu adevărul faci negoț
O să îmi fie mie milă de ai tăi părinți
Chiar de fiind ignoranți și aberanți
Cum deschizi gura, îi și minți
Cu fir de aur buzele ți le cos
Ca să îți rămână chipul frumos
Să nu îți audă nimeni glasul mincinos
Până și meseria ce astăzi o faci
Ți-am pus-o în brațe, acum o placi
Și doar în haine false te îmbraci
Ai două fețe într-o singură monedă
Gelozia și invidia îți sunt rudă
Până și karma îți face în ciudă
Și ce risipă de cuvinte, fără rost
Îți știe penița textul pe de rost
Știe și cât ție sufletul de egoist
Știe că ai idei, că te crezi grozavă
Să nu uiți să le ți în mintea ta bolnavă
Căci penița mai are o cerneală pe țeavă
